Barbu Mateescu face o analiză a viitorului ciclu electoral. Lăsând la o parte ușorul bias anti-PSD, cred că omite câțiva factori care vor influența foarte mult scorul.
- Acest ciclu electoral are un lucru complet diferit față de toate celelalte. Până acum, opoziția, enervarea, frustrarea față de PSD a crescut gradual, astfel că în pragul alegerilor era pregătită o masă critică care să reacționeze la emoții – așa a fost în 1996, în 2004, la prezidențialele din 2014. Acum fenomenul este exact invers. Frustrarea a fost imensă în 2017, cu manifestații în stradă de mare anvergură, s-a mai calmat în 2018, unde practic am avut doar mitingul din 10 august, care a fost mai degrabă dezamăgitor și, în general, fenomenul este unul care se calmează. Frustrările și nemulțumirea s-au consumat în mare parte.
- Există o saturație față de experimente cederiste. Mandatul lui Dacian Cioloș nu a fost atât de entuziasmant precum încearcă să-l prezinte Opoziția, iar tot comportamentul său de la plecarea de la guvernare a fost unul ezitant, oscilant, fără vreo realizare cât de cât notabilă. Spre comparație, USR poate bifa câteva realizări politice – guerilla parlamentară, blocarea companiilor municipale ale Gabrielei Firea, campania #fărăpenali. Numai că liderul lor este absolut anonim, iar pentru a câștiga alegerile ai nevoie de o figură cât de cât charismatică. În momentul de față, Opoziția nu are nici o ofertă alternativă la PSD, nici în plan uman, nici în plan politic. Or, acest lucru are toate șansele să contribuie la demobilizarea electoratului, în condițiile în care acesta este deja obosit de câte ori a fost chemat la acțiune că „acum se prăbușește țara”.
- Slăbiciunea evidentă a Opoziției. La celelalte cicluri electorale, Opoziția avea un lider sau un grup de lideri (CDR, Traian Băsescu) care au jucat rol de locomotive electorale. În momentul de față, singurul lider cu ceva forță electorală este președintele Klaus Johannis, care și el este uzat de un mandat mediocru și prestații dezamăgitoare. Va fi foarte dificil să se mai reproducă emoția din turul doi din 2014, unde, să nu uităm, Klaus Johannis a câștigat la o marjă destul de mică.
- Supraestimarea temei „PSD=Pericol”. Este clar că aceasta va fi tema principală a Opoziției, doar că ar fi deja al patrulea rând de alegeri prezidențiale în care nu sunt în stare de altceva. Suplimentar, primul mandat al lui Klaus Johannis a arătat că, în absența unor calități de „jucător”, președintele este un decor, astfel că, dacă nu reușesc crearea unei emoții foarte puternice, participarea la vot va fi una mult mai redusă ca până acum, avantajând pe cei care au o capacitate organizatorică, adică PSD.
- Supraestimarea interesului pentru politică. Aici este o părere strict personală, bazată exclusiv pe observații directe. Exceptând o minoritate agresivă, interesul pentru politică s-a diminuat în societate. Nivelul de trai a crescut, oamenii au început să înțeleagă faptul că politica internă nu le influențează atât de puternic viața, că, în realitate nu există diferențe foarte mare între partide, că cea mai mare parte a legislației se decide la Bruxelles…
