Stagnare – partea a II-a

Între timp a apărut și sondajul CURS pe aprilie, care confirmă tendințele de stagnare a partidelor politice. Așa cum am mai spus, am serioase reticențe față de cifrele din sondajele IMAS, care sociologic vorbind, sunt nerealiste, cel puțin în dreptul PSD. Un partid nu are cum scădea de la 45% la 21%, în condițiile în care nu a existat nici un factor catastrofal.

Economia merge, există creștere economică, nu a fost și nu se întrezărește nici o apocalipsă pe termen scurt, politic vorbind nu s-a schimbat mare lucru, Dragnea era la fel de penal și în 2016 la alegeri, conducerea PSD era în linii mari aceeași.

În al doilea rând, toată Opoziția a criticat, jignit și umilit nu doar pe Dragnea și pe ceilalți lideri PSD, ci și electoratul acestuia – proști, asistați, analfabeți, jeguri, scursuri – deci acesta oricum nu are altă alternativă.

Da, normal, propaganda Opoziției acționează, doar că pierderea de electorat nu are cum să fie de 60%. De aceea, scorurile de 31-32 de la CURS sau 29 la cel al USR sunt mult mai plauzibile. În opinia mea, PSD nu are cum să scoată sub 28%. Scorul său va fi influențat de două aspecte principale: prezența la vot și dezertările către partidul lui Ponta. Ținând cont de particularitatea „legării de glie” a aleșilor locali, este foarte posibil ca unii dintre aceștia să nu-și fi manifestat public adeziunea, dar asta se va vedea doar la vot.

Miza lui Ponta este să-și transforme partidul în barcă de salvare pentru pesediști astfel încât să aibă o masă critică la alegerile următoare. Un 10% acum poate ajunge lejer la peste 15% la localele de anul viitor și atunci meciul său cu Dragnea se va juca altfel.

De asemenea, nici scorul PNL din unele sondaje, de aproape 30% nu poate fi real, pentru că nu există nici un motiv pentru care liberalii să crească cu 30% față de cei 20% scoși în 2016. Mai realist este un scor de 25%, în funcție de gradul de mobilizare al filialelor.

În sondajul propriu, cei de la USR sar de 20%, în vreme ce celelalte îi dau mai aproape de 15%, dar în scădere, cât am tot spus eu că va fi scorul lor. Mitingul de la Cluj s-a dovedit mai degrabă modest, destul de departe de forța unui partid care se laudă în Cluj cu 40%.

Cert este că blocurile sunt bine delimitate, PSD și sateliții în jur de 50%, opoziția în jur de 40%. Opoziția a ars toate punțile către electoratul „celălalt”, condamnându-se la minoritate. Dacă ne uităm pe străzi, nici nu ai zice că sunt alegeri. Foarte puține afișe, bannere. Cine a avut noroc, a primit ceva fluturași în cutia poștală. Ținând cont că sunt alegeri fără miză deosebită, opinia mea este că mobilizarea locală va fi redusă (deja Rareș Bogdan amenință filialele liberale, ceea poate arăta că semnalele pe care le au sunt neplăcute). O prezență scăzută avantajează PSD, în principal, dar și PNL, cele două partide având o bună capacitate organizatorică.

Și încă un lucru, insistența cu care sunt promovate diatribele unor politicieni vestici la adresa PSD și ALDE nu ajută foarte tare. În primul rând, sunt declarații de campanie. Sunt alegeri nu doar în România, ci în toată europa, iar partidele clasice sunt asediate de partidele „populiste”, care promovează un discurs anti-european care prinde din ce în ce mai mult, astfel că ele sunt nevoite să arate că „au luat măsuri”.