Văd că în ultima vreme se înmulțesc acuzele la adresa celor care „nu cred în Covid”, de parcă vorbim de o religie. Este posibil ca pentru unii chiar să fi devenit. Doar că cei care nu cred în Covid sunt o minoritate, cei care cred în toate conspirațiile, Soroș, 5G, bubuli, tunelurile dacice.
Majoritatea oamenilor „cred”, înțeleg despre ce este vorba. Ceea ce se întâmplă este, pe de-o parte scade percepția riscului – număr mic de cazuri (hai să fim serioși, câteva sute la 17 milioane e puțin, după ce lumea e bombardată cu zecile de mii de cazuri de aiurea) – pe de altă parte este dorința naturală de a-ți trăi viața în mod normal.
Cât timp pericolul era perceput ca real și serios, când televiziunile arătau oameni care mureau pe stradă în China, oameni blocați la domiciliu prin sudarea ușilor de la bloc – serios, chiar au fost astfel de imagini rulate la TV – apoi au venit Italia și Spania cu mii de morți zilnic, lumea a fost înțelegătoare și s-a supus restricțiilor, și măsurilor luate de autorități, nu neapărat din cauza amenzilor (rămân la opinia că puțini au luat în serios acele amenzi, care erau pur și simplu mult prea mari ca să fie „reale”).
Acum pur și simplu nu mai este perceput ca pericol real, apar alte griji – locul de muncă, ratele… deși televiziunile se întrec mai departe în Cântarea Covidului, de pe marea scenă a țării, pe micul ecran. Analogia cea mai bună este cel cu traversatul pe roșu vs. băgat degetele în priză. Lumea traversează pe roșu deși riscă o amendă și un accident grav. Doar că probabilitatea să se întâmple este mică. Dar, deși nu este nici o amendă, nimeni nu bagă degetele în priză. Așa e și cu Covidul. Vorbim, totuși, de câteva sute de cazuri zilnic la o populație de 19 milioane. Iar din cele aproape 8000 de cazuri active ai doar 240 de oameni în stare gravă. Sunt doar 1800 de morți în 4 luni în condițiile în care ai 20.000 de decese „normale” pe lună…
Este clar că sunt unii oameni nu au suferit foarte tare, având joburi care le permit să lucreze de acasă și ei reprezintă cea mai mare parte a „sectei Martorii lui Covid”. Doar că pentru oamenii de rând, pentru firmele mici toată chestia asta este nu doar o corvadă, ci și un efort financiar semnificativ.
Oamenii au învestit PNL cu o încredere enormă, doar că aceștia nu s-au ridicat la înălțimea acesteia și a apărut un grad de dezamăgire. A mai fost și faza cu cheful de la guvern care a subminat orice autoritate a acestuia. După faza aia nu mai poți veni cu restricții sau cu pretenția că avem ceva serios. La fel de adevărat este că și ei au lăsat-o mai moale.
Sunt 4 luni în care guvernul „o să…” dar nu a făcut nimic. Au plătit ceva șomaj tehnic, au permis amânarea taxelor, au garantat niște credite pentru niște firme care ar fi fost creditate oricum. În rest, business as usual, adică bani pentru partid și pentru prietenii partidului. Ocazie cu care s-a văzut că nu doar PSD este corupt și că tot ce este nevoie este să ajungi undeva de unde să poți trage, vorba lui Caragiale „un ce profit”. Până și șeful USR a ciugulit din fondurile europene.
Nu cred nici în teza că guvernul instaurează „dictatura sanitară”, deși, este evident că există tentația unei abordări de tip milițienesc, pentru că pur și simplu nu sunt capabili de altceva. Doar că o dictatură este ceva serios, necesită capacități tehnico-administrative care lipsesc cu desăvârșire. PNL nu este mai „dictator” decât era PSD.
Cei de la PNL au avut o strategie care în teorie era OK. Profităm de slăbiciunea și degringolada PSD, venim la putere și rămânem minim 4 ani. A venit Covidul peste ei și au trebuit să gestioneze o criză sanitară și una economică, care îi va îngropa ca partid. Ghinion, cum înțelept a spus domnul președinte. #pățăști
