Țigara dinainte

Imaginea asta, din păcate nu știu autorul, a circulat peste tot pe Facebook, va rămâne definiția regimului Johannis. Un președinte distant, lipsit de orice urmă de empatie. În primul mandat i s-a spus Ficus. În al doilea mandat, a ales să fie „jucător”. Și a pierdut absolut tot. La fel ca Băsescu, și-a îngropat partidul definitiv. Este chiar fascinant cum un astfel de personaj ajunge „pas cu pas” să deraieze grav.

Desigur, Johannis nu este „dictator”, cum nici Dragnea nu era. Dar cumva explică apariția și menținerea lui Ceaușescu la putere atâta vreme. Ceaușescu a rezistat 25 de ani pentru că nu era media, social media și nici mobilitatea socială de azi. De aia Băsescu și Johannis s-au epuizat relativ rapid, după 5-6 ani. Momentul în care se termină totul este acela în care ajungi subiect de caterincă.

Alegerile sunt oricum inutile. Și Johannis, și Orban au anunțat că nu va guverna PSD. Dacă cineva de la PSD zicea asta, UE, Comisia de la Viena și alte comitete și comiții cu statul de drepți erau imediat la București călare pe ciomag, iar toată intelighenția dă dreapta era ciopor în Piața Victorie gata să-și schimbe ADN. Așa, fiind împotriva PSD, e OK, că sunt ai noștri. Așa a fost și în 2012, când cu referendumul de demitere a lui Traian Băsescu. Cum plastic a zis AMP:

porcăria de a organiza alegeri pe pandemie și în timp ce scazi numărul de testări este pur și simplu penală, și imputabilă PNL, care indiferent ce performanță va avea la alegeri va forma guvernul, ca într-o țară bananieră cotată de Freedom House ca parțial liberă.

Alina Mungiu Pippidi

Mistificarea realității și minimalizarea situației reale au dominat tot anul, de la preluarea puterii de către PNL, dar situația s-a întors de fiecare dată împotriva guvernului Orban și președintelui Johannis. Ca o culme a ironiei, tocmai Sibiul, orașul președintelui, a ajuns campionul național la numărul de infectări, dând naștere la bancuri cu Scornicești.

Să ne amintim în martie circul cu alegerile anticipate, acum cu scăderea numărului de infectări prin reducerea masivă a numărului de teste. Butaforia cu spitalele de carton. Altă ironie a sorții, explozia de la secția ATI din Piatra Neamț (îngropată deja de media bine plătită de guvern).

S-au luat multe decizii absurde, cum a fost cea cu închiderea piețelor, care probabil că i-a costat câteva procente, iar redeschiderea fix înainte de alegeri nu e de natură să le mai dreagă busuiocul. Alte decizii stranii în plină pandemii sunt achizițiile de armament în valoare de 10 miliarde de euro, într-un moment în care, de exemplu, restanțele la plata concediilor medicale către firme au un an și sunt practic 2 luni de când nu s-a mai făcut nici o plată iar în afară de șomajul tehnic, plătit din bani UE, guvernul nu a ajutat firmele decât cu amânarea plății taxelor, în rest nu a oferit nimic (IMM Invest sunt împrumuturi date de bănci și garantate de stat, nu sunt bani dați de stat firmelor, cum înțeleg unii).

Cel mai probabil, duminică PSD va avea 1-2 procente în plus. USR și Pro România vor fi la limita pătrunderii în parlament. Johannis va insista să pună un guvern PNL, PSD va accepta fericit, miorlăind că „dictatorul ignoră voința poporului”, iar guvernul va agoniza într-un 2021 de criză economică, acumulând toată frustrarea socială, așa cum au acumulat pediștii din 2012 încolo.

Ceea ce rămâne însă după aceste alegeri și, mai ales după cele din SUA, este că s-a terminat și iluzia că votul contează și că schimbă ceva. În România se terminase oficial în 2012, când rezultatul unui referendum a fost răsturnat de factorii externi. Democrația e o glumă proastă și se rezumă la posibilitatea cârcotelii pe margine.