În cinstea magiei vaccinului, m-am gândit să fac un rezumat al cifrelor de până acum. Autoritățile raportează 615.809 de cazuri de infectare. Punând o rată rezonabilă de 1/4 depistați, avem cam 2,4 milioane de români care au trecut deja prin boală. 15.320 dintre ei nu au ieșit, din păcate. Asta înseamnă o rată reală a mortalității de 0,6% din cei care au avut virusul și undeva la 0,0095% (presupunând că pe-aici mai trăiesc 16,5 milioane).
România are oficial 5 milioane și ceva de angajați, unde acel ceva variază între câteva sute de mii și peste un milion. Nu am date specifice, dar este rezonabil să presupunem că undeva între 25-30% din populația activă a trecut deja prin boală, deci ne aflăm undeva la jumătatea drumului către imunitatea naturală.
De aceea, cred că un eventual val trei, peste 2-3 luni, va avea un impact redus și cifrele, atât ca număr de infectări, cât și ca efecte ale bolii.
Dacă autoritățile vor reuși să vaccineze măcar 2 milioane până în vară, vizând exclusiv categoriile vulnerabile, avem toate șansele să atingem imunitatea de turmă până la jumătatea anului viitor și pandemia se va sfârși.
Marea problemă este că nu și efectele. INSP a amânat pentru la primăvară publicarea studiului privind sănătatea populației – părerea mea este că din oportunism politic -, dar datele preliminare par să indice un exces de mortalitate care nu este atribuibil COVID.
Practic, la un deces de COVID ai alte 2 decese ca urmare a „luptei contra COVIDULUI”, ceva asemănător cu „lupta pentru pace” din anii 50. Avem un consum de medicamente cu 20% mai mic decât anul trecut pe spitale și 12% pe farmacii. Avem oameni lipsiți – voluntar sau involuntar (numărul de internări este la jumătate față de 2019) – de tratamente corespunzătoare, de medicamentele necesare, elemente care contribuie, alături de stresul inevitabil provocat de pandemie – la o deteriorare amplă a stării de sănătate generală a populației, ale cărei efecte se vor resimți ani buni de-acum încolo, chiar și după terminarea pandemiei.
