Partidele şi agenda cetăţeanului

Agenda cetăţeanului este un termen foarte vehiculat în perioada aceasta, toate partidele acuzându-se unul pe celălalt că s-au depărtat de ea. Preşedintele Băsescu a apărut după referendum cu un program reprezentând, spune el, adevărata agendă a cetăţeanului, numai că puţine din punctele respective reprezintă cu adevărat o preocupare a societăţii româneşti. Care este adevărata agendă a cetăţeanului?

Unul dintre citatele celebre care îmi place cel mai mult este unul al lui Henry Ford, care a spus că „dacă aş fi întrebat publicul, el ar fi spus că vrea un cal mai puternic, nu un automobil”. Acesta este rolul vizionarilor, al liderilor. Să aducă idei şi concepte noi în atenţia publicului şi să le impună. Din acest punct de vedere, Traian Băsescu este singurul om politic care a reuşit să aducă în prim-plan idei şi concepte noi, restul clasei politice mărginându-se să chibiţeze pe tema lor, asemenea alegătorilor.

„Românii” ca naţiune nu au o agendă, un program minimal dintr-un motiv foarte banal. Nu au descoperit încă virtuţile asocierii întru scop comun, fiindcă încă în perioada romantică a individualismului feroce. Atunci când un român are o problemă, el nu caută o rezolvare „instituţională” ci una relaţională. Networkingul creat sub comunism funcţionează încă şi acum deşi sunt vizibile primele semne ale destrămării acestui sistem pe măsură ce oferta instituţională creşte. Un exemplu în acest sens este sistemul de sănătate unde din ce în ce în ce mai multe persoane preferă plata legală pe bază de factură şi chitanţă şpăgii din spitale. În SUA, de exemplu, spiritul de asociere este dus la extrem, încă din fragedă pruncii americanul, indiferent de statutul său social, luptându-se pentru a fi acceptat într-un grup. Ei poartă până în ultima clipă inelul „frăţiei” din timpul facultăţii, culorile liceului sunt sfinte. Un fenomen similar, dar mult mai „uman” este vizibil şi în „vechea Europă”. La noi în schimb, el nu există. De aceea este posibil să avem scări de bloc arătând ca după război în vreme ce 80% din apartamente sunt renovate, de aceea avem cartiere de vile cu străzi de acces pe care abia intră o maşină. Comunismul a distrus conceptul de comunitate şi „proprietate comună”. De aceea este foarte greu de coagulat un grup social pentru o idee sau un concept şi nu ai cum să vorbeşti de agenda cetăţeanului, deoarece ar însemna să vorbeşti de 21 de milioane de agende. Înseşi partidele noastre politice sunt mai degrabă sume de indivizi sau grupuri mici, decât un grup unitar cu interese şi idei comune şi de aceea le este lor greu să păstreze o linie cât de cât coerentă şi se ajunge în situaţia în care partide de dreapta susţin idei de stânga şi invers. Aici nu se pune problema din punct de vedere al ideologiei, cât mai degrabă dintr-un marketing defectuos care, în condiţiile unui target extrem de fragmentat, lansează idei care să acopere cât mai multe preferinţe posibil.

În condiţiile în care cetăţenii nu prea ştiu ce vor, succesul lui Traian Băsescu devine explicabil prin faptul că este singurul politician care oferă direcţii, subiecte de discuţie, practic, o agendă publică. Îi lipseşte în schimb capacitatea de a duce proiectele la bun sfârşit. Degeaba spui „trebuie să mergem acolo”, dacă tu stai pe loc sau peste cinci minute te răzgândeşti şi spui „ba trebuie să mergem dincolo”. De aceea, pentru a-l putea învinge pe Traian Băsescu, partidele politice trebuie să găsească oameni care să şi facă ceva, nu doar să vorbească.