România a avut până acum 2 modele importante. Imediat după Revoluție, modelul era JR. Chiar și azi mai citesc opinii și idei de business care denotă o gândire pe tipul JR, afaceristul lipsit de scrupule care-și conduce afacerea după bunul său plac. Serialul Dallas a fost singura educație „capitalistă” în perioada comunismului, așa că majoritatea și-au luat ideile și stilul din acesta și cu acesta au rămas. Mulți patroni rămân și acum tributari acestui model de „business man”.
Al doilea model, apărut cam 10 ani după a fost Gigi Becali, care este mai aproape de stilul Bobby, with an orthodox twist. Becali era mai aproape de „sufletul românesc”, bogatul care împarte bani la săraci. Nu sub forma occidentală a acțiunii caritabile organizate, ci a pomenii. Dacă JR era marele business, Becali era un simplu combinagiu descurcăreț, bișnițar, cum li se spunea pe vremea comunismului.
Modelul Becali era cumva dintr-un arhetip al voievodului bun și milos, ctitor de biserici, ctitor de echipe de fotbal, arhetip care, pe vremea, comunismului era ilustrat și de anumiți primi-secretari PCR, pe partea de fotbal, nu ortodoxă, desigur 🙂
Ce mi s-a părut interesant la perioada aceea a fost că „fenomenul” Becali era promovat fix de televiziunea „modernă”, „occidentală”, ProTV, care practic l-a inventat și promovat insistent la rangul de model național de „poveste de succes – ciobanul fără prea multă carte ajuns foarte bogat. Dacă JR era „de familie bună”, Becali era self-made-man. Fiind promovat de ProTV, Becali a fost model nu numai pentru cei săraci și fără prea multă carte, ci, mai mult sau mai puțin în secret, de către publicul țintă al ProTV, gata oricând să apeleze la o „scurtătură” pentru a-și rezolva o problemă.
Cele două modele au acoperit perioade de dezvoltare specifice, deși ambele pot fi comasate în ceea ce s-ar putea numi „capitalismul sălbatic”. Odată cu intrarea în Uniunea Europeană lucrurile au început să se schimbe și la noi, au apărut alte rețete de succes, care necesită alte modele.
Facebook a schimbat și el paradigma. Becali s-a impus pas cu pas plătind 50-100€ celor de la „sport” să scrie despre el sau să bage materiale la TV până când a ajuns la notorietatea necesară pentru a nu mai fi nevoie. Acum nu mai e așa greu să devii eroul unei bule, iar modelul este „influencer”.
După ce însă Becali a căzut în decrepitudine, nu mai există un model „național”. Aparent, avem mai multe modele, s-a produs o „nișare” – Selly, Bianca Drăgușanu, Andra, dar și Simona Halep, de exemplu. „Piața” s-a diversificat, fiecare segment cu modelul său.
In acest moment, nu prea mai exista un model de urmat ci mai degraba un cumul de modele. Ne-a placut JR, dar mai aproape de popor parea Gigi, insa in acelasi timp Tiriac ni se parea un om care stie cum sta treaba si cum sa se prezinte. JR si Gigi s-au integrat mai bine in imaginea populara, datorita timpurilor pe cand Tiriac a ramas antipatic pentru ca este complicat sa-l auzi pe unul spunand cum sta, treaba tu navigand tranzitia cu a sa inflatie galopanta.
Gigi a fost singurul care a inteles destul de bine fenomenul si care si-a cumparat presa. Bine nu si-a cumparat facandu-si trust ci pur si simplu a stiut unde sa cotizeze pentru a fi bagat in seama. Pe langa asta Gigi a vandut, iar iesirile sale uneori grobieni, erau considerate mai umane fata de robotul de Tiriac.
Problemele au aparut insa odata, ce televiziunea a intrat in trend descendent. Practic odata cu aparitia alternativelor mai simple de divertisment(Netflix, Youtube, Facebook, TikTok) toate aceste modele ale tranzitiei au fost aruncate la gunoi. Si nu este vorba ca s-au creat diverse bule, doar ca acum Selly, Bianca Dragusanu sau Simona Halep reprezinta niste necunoscute pentru o parte din societatea romaneasca. Cum la fel se poate spune de Daniel Dines, care indirect va fi modelul multor tineri de liceu tocilari.
Ceea ce mi se pare mai fascinant, este cum insa incet-incet ne transformam intr-o cultura vestica unde popularitatea devine factorul principal in a ne face cercul social. Daca pana prin anii 2000, esenta comunisto-balcanica era foarte impregnanta, iar popularitatea era ceva cah, acum ne-am cam schimbat.
Ne aflam intr-o tranzitie post integrare UE unde in continuare ne cautam propriul drum. Iar chestia asta se vede si in societate, cat si in planul familial. Unii au inceput sa realizeze ca e ceva de facut pe aici si ca e nevoie de multa munca, altii cum ar fi noii politicieni descopera anumite realitati cotidiene.
Ai uitat de modelul „puturos” promovat de Tantareanu pe la mijlocul anilor ’90: sa se trezeasca la 10, pana la 11 isi bea cafeaua, de la 11 la 12 telefoane sa si verifice angajatii, 12-14 intalniri de afaceri, da ordine , etc. Si apoi pranz, bautura, etc, ca d-aia ai bani, ca sa te distrezi si sa-ti vezi de viata ta :))))