Principala problemă astăzi nu este „că nu se mai face carte”, că „sunt manualele proaste”, „că sunt profesorii mai slabi”. Obiectiv privind, nici manualele noastre nu erau cine știe ce, inclusiv calitatea tiparului, ideologia, nici profesorii nu erau toți „domnul Trandafir”.
Atunci pur și simplu eram toți la fel de proști. Decalajul între cei mai buni și cei mai slabi era mult mai mic pur și simplu pentru că vârfurile erau mai slabe dintr-un motiv extrem de simplu: informația disponibilă. Accesul la informație, de orice fel, era limitat, nu doar ideologic, ci pur și simplu ca limită tehnologică.
Dacă ne uităm la SF-urile anilor 60-70, diferența între ce putea imaginația și tehnologia nu era atât de mare. Navele spațiale aveau butoane mecanice, becuri, Han Solo și Chewbacka reparau Șoimul Mileniului cu aparatul de sudură…
Acum, accesul la informație e nelimitat. Cu un abonament de mobil de 30 de lei pe lună ai un telefon mobil dat gratis de orice operator care este mai performant decât computerele care au trimis în spațiu misiunile Apollo și Soyuz, acces la internet practic nelimitat și prin internet la TOATĂ cunoașterea lumii. Poți afla instant TOTUL despre orice.
Asta a făcut ca decalajele să crească. Un elev mediu, normal de liceu de azi bate la fund de departe vârfurile normale de pe vremea noastră (că pe vremea aia „dopajul” era mai redus ca astăzi). Însă sunt mulți rămași în urmă. Iar decalajul între un elev „bun” și unul „prost” a devenit unul enorm. În anii 60-70, diferența între „elite” și „mase” era de vreo 10, maxim 15 ani. Acum vorbim de un secol cel puțin. Iar asta se traduce și în nivelul de trai. Pur și simplu, o parte a omenirii merge mult prea repede ca restul să mai țină pasul și încetul cu încetul aceste decalaje se adâncesc.
Și este cumva paradoxal, pentru că accesibilitatea cunoașterii a crescut. Acum 50 de ani, ca să „știi” aveai nevoie de cărți care erau rare și scumpe, de mers la bibliotecă, care implica un efort… Acum, cu 30 de lei pe lună ai acces la TOATĂ informația. Poți citi orice cărți vrei, poți avea acces la reviste științifice, site-uri de informare. Doar că pur și simplu, unii aleg să nu. Deci nu mai e vorba de incluziune, de lipsă de resurse, e altceva.
