Ridendo castigat mores

Someone a făcut o observaţie foarte interesantă referitoare la principala modificare adusă de aceste alegeri. Dar se opreşte, cumva, la jumătatea drumului. Fiindcă ceea ce se întâmplă, de fapt, nu este doar că nişte idioţi locali capătă „acoperire” naţională şi chiar internaţională, ci are loc spargerea unui cerc vicios, care a ţinut în loc clasa politică.

Nu trebuie să ai cine ştie ce simţ al observaţiei ca să înţelegi că mass-media vehiculează acelaşi grup restrâns de 10-15 politicieni care „fac audienţă” de ani buni. Şansa unui politician local de a pătrunde în presa centrală nu este decât aceea de a înjura pe Băsescu sau pe Tăriceanu. Dacă repară o stradă nu-l bagă nimeni în seamă. A spus ceva de mama lui Băsescu sau de motocicleta lui Tăriceanu, e în toate buletinele de ştiri şi în toate ziarele.

S-a creat astfel un cerc vicios în care presa propune exclusiv un anumit tip de politician, iar partidele au început să selecteze numai gigibecali şi traianbăseşti, singurul tip capabil să ajungă „pe sticlă”. Din acest motiv, au cam dispărut din peisaj politicienii care fac, dominând exclusiv cei care vorbesc (de preferat cât mai colorat cu putinţă). Chiar şi politicieni care în alte circumstanţe ar fi performat altfel şi-au adaptat discursul şi comportamentul pentru a se plia pe portretul-robot construit de mass-media.

Avem astfel o clasă politică puţin adaptată la comunicarea politică, cu un discurs mono-ton. Politicienii diferiţi nu au şanse de a răzbate în mainstream. Problema lor este că în momentul de faţă nu avem un success story „alternativ”, asta şi pentru că majoritatea politicienilor au venit pe internet cu arsenalul din „off-line”, cu aceleaşi reţete păguboase. Singurul politician altfel pe internet până acum este Mihai Mălaimare. Sigur, el are o „scuză”, e actor (şi încă unul foarte bun), deci cu apetenţe crescute pentru comunicare. Dar de câte ori aţi auzit despre el în main stream-ul media? Credeţi că nu ar face audienţă mai mare decât un Bolcaş?

Dacă te uiţi la actuala clasa politică vezi că 99% dintre ei ar muri pur şi simplu de foame dacă nu ar fi fost politicieni. Sunt unii care chiar trăiesc din „leafa de parlamentar”, nici măcar „învârteli” nu sunt în stare să facă, dincolo de cele de lefegiu la stat (o diurnă umflată, un bon de benzină, zece coli, patru pixuri, o masă ieftină la protocol)… Cineva care are o carieră în spate era pur şi simplu descurajat să se implice fiindcă nu putea sparge blocada informaţională, chiar dacă ar fi primit acceptul unui partid.

Nu-mi fac iluzii că idiotul acela cu „baia mică” şi „baia mare” va înţelege ceva din hohotele stârnite. Dacă ar fi înţeles, i-ar fi luat la bătaie pe „creativii” care i-au făcut campania. În general, proştii nu au simţul ridicolului. Este de ajuns să te uiţi la un Cozmin Guşă, de exemplu, care părea a avea mai mult de 2-3 neuroni, despre care am crezut că se va lăsa de politică după ce a fost fugărit de babe la inter. Însă sunt convins că la vot va conta. Chiar sunt curios ce scor va avea „Codrin din Baie” (Guşă oricum nu conta).

Acum ceva vreme, spuneam că alegerile din 2008 se vor decide online nu în mass-media tradiţională. Vlad , în articolul de la care am început, confirmă punctul de cotitură. În momentul în care presa mainstream preia semnalele din online breşa este deja făcută. Va mai dura, probabil, o perioadă până când se vor dezmetici şi politicienii. Dar sunt convins că în viitorul parlament vor fi mai mulţi oameni ca Mihai Mălaimare şi mai puţini ca Lucian Bolcaş.