Vizita doamnei Pelosi în Taiwan nu reprezintă o umilire a Chinei, ci o trasare a limitelor. Și China, și Rusia se află în fața unui „it’s now or never”. Demografia și economia nu mai sunt de partea lor. Rusia oricum rămăsese o mare putere așa cum Gică Hagi a fost un mare fotbalist, vorbim de un trecut din ce în ce mai îndepărtat. Vremea când 99% dintre bărbații români puteau recita naționala de fotbal cu tot cu rezerve și trei sferturi din echipele din divizia A a apus demult. Acum, când mai nimeresc peste vreo știre cu echipa națională văd niște nume și exclam și eu ca Paul Newman în Butch Cassidy and The Sundance Kid „who are those guys?”
Pe vremea comunismului se spunea ironic în anii 80 că URSS este Volta Superioară cu arme nucleare. Războiul din Ucraina nu a făcut decât să le pună în față o oglindă și să le arate ce au ajuns în realitate, că nu mai sunt în stare nici să ocupe o țară „vecină și prietenă”. Și se pare că și ei încep să realizeze catastrofa în care acest război i-a împins.
De partea cealaltă, China a crescut enorm economic și tehnologic. Cumva au ajuns să împlinească visul comunismului conform căruia saltul cantitativ determină saltul calitativ. Tehnologic, sunt deja domenii în care au superioritate față de vest. Repetă cumva modelul japonez și sud-coreean. Pe de altă parte însă, demografia le joacă feste și asta afectează economia care se simte serios după șocurile din ultima vreme. Spre deosebire de Rusia, care e doar o benzinărie cu discount masiv, China este mult mai integrată și un conflict pe față cu vestul o poate pune în genunchi foarte rău.
Pentru că vestul poate trăi o vreme fără laptopuri noi, fără electrocasnice și fără tot felul de nimicuri manufacturate de marele popor chinez. Nu o să fie ușor, dar se poate supraviețui. Dar dacă marele popor chinez nu-și vinde produsele în Europa sau America, miliardul ăla de chinezi moare de foame și se răscoală împotriva partidului, pentru că nu poți vinde în Africa sau în „țările nealiniate” ce vindeai în Occident. Rușii sunt puțini, răsfirați pe o suprafață mare, nu prea are cine să se revolte. Sunt învățați cu lipsurile. Chinezii sunt mulți, sunt „Românii” întregi concentrate într-un singur oraș. Deja sunt proteste pe ici pe colo, lumea s-a cam săturat.
Într-o dictatură, contractul social este unul simplu: drepturi contra papică. În momentul în care dictatorul nu mai asigură păpica din cine știe ce considerente, contractul social pică și apare revolta.
De aia Xi nu prea are ce face, decât să mai bombardeze ceva balene prin ocean, să mai sperie cu rachetele ceva păsărele și să mai consume ceva motorină ieftină luată la reducere de la ruși plimbând utilajele de război. În rest, vorba calului lui Ștefan cel Mare, „bine, bre, nea Fane, mă lovești peste injecții?”
Pingback: Știrile zilei – 4 august 2022 « zoso blog
„Pentru că vestul poate trăi o vreme fără laptopuri noi, fără electrocasnice și fără tot felul de nimicuri manufacturate de marele popor chinez.”
Am descoperit la inceputul pandemiei ca Europa nici macar medicamentele nu si le poate produce fara materie prima din China, de aceea cred ca dependenta e mult mai adanca decat laptopuri si nimicuri.
Din ce vad prin stiri, companiile din SUA au inceput un „exit” din China, fie repatriaza (ajutati de disponibilitatea si preturile rezonabile ale resurselor energetice locale) fie muta productia in alta parte.
Nu mi-e clar care e situatia in UE. Daca ne uitam la strategia de auto-distrugere a industriei energetice si de adancire a dependentei de Rusia (mai ales dupa ce invazia Ucrainei din 2014 a risipit orice indoieli despre adevarata fata a Rusiei) nu prea vad de ce situatia fata de China ar fi mai buna. In consecinta in 2021-2022, ne-am trezit cu preturi prohibitive pentru energie, deci
orice tentativa de re-industrializare are sanse minime de succes.
In concluzie, sper sa nu aflam care ar fi consecintele unui razboi pornit de China in Taiwan.
În UE vulnerabile sunt companiile germane, care au avut/au relații foarte strânse cu Rusia și China. Grupul Stelantis, de exemplu, este primul care face exit. Așa se zicea și de Rusia, și până la urmă s-au retras toate companiile importante, de aia chinezii fac ciocul mic, că au văzut ce se întâmplă.
Perspectiva e un pic gresita.
„… vestul poate trăi o vreme fără laptopuri noi, fără electrocasnice și fără tot felul de nimicuri manufacturate de marele popor chinez”
Nu chiar (sau „doar”) asa se pune problema. Pot marile companii vestice trai fara forta de manufactura a Chinei? Eu pot trai fara laptop nou, dar Apple poate trai daca nu poate produce? Daca nu mai are ce vinde? Cate concedieri din sectorul tech vor inunda piata muncii? Daca serviciile de cloud (Amazon, Microsoft, Google) nu mai reusesc sa-si asigure piesele hardware pentru a functiona, ce se intampla cu serviciile care ruleaza acolo? (eg: Netflix, care oricum e pe duca).
Dupa socul initial, asta nu inseamna, de fapt, o oportunitate? Apple o sa-si fabrice chipurile in SUA, Vietnam sau Romania. Dacă nu au deja un contingency plan care sa includa asta atunci la lada de gunoi cu ei, sunt convins ca altii au astfel de planuri.
Survival of the fittest.
Nu cred ca exista vreo companie care produce chestii care sa ia in serios productia de componente in Europa sau USA in contextul inflatiei. Daca maine un Mac costa de 100x cel putin fata de acum, firma se inchide (aici intra Samsung, AMD, Apple, doar serviciile cloud o sa se chinuie un pic mai mult).
Probabil ca alte tari din Asia sunt o solutie dar cine poate implementa modelul chinezesc cu fabrici de inchiriat care iti schimba liniile de productie la saptamana peste noapte? Asta avand in vedere ca firmele astea nu detin fabricile, doar inchiriaza capacitate de productie. Aceleasi fabrici pot lucra si pentru Samsung si pentru Apple in diverse proportii. Cand se muta productia, problema se pune daca exista fabrici, oameni si capacitate de transport – nu sta in modelul firmelor astora sa detina capacitate de productie tocmai ca sa poata controla productia in functie de cerere.
Dar …. problema e mai complicata. Vorbind doar de Apple, ei lureaza cu:
Foxconn – firma taiwaneza, dar capacitatea lor de productie majora e in China. Daca Foxconn (o alta firma) nu se poate adapta (ei au fabrici in Brazilia si Vietnam), Apple e bye bye. Mai sunt doi supplieri Apple din Taiwan care au mai mult de 50% din capacitatea de productie in China.
Goertek si Luxshare sunt cei care product de fapt Airpods. Doua firme chinezesti. Nici nu mai conteaza unde si ce fac, tot knowhow-ul de productie e la ei, pentru ca nu fac doar manufactura. Goertek face R&D in tehnologie wireless pentru casti si licentiaza Apple.
Samsung, Intel, Qualcomm, fac diverse chipuri si integrate, ecrane, etc. Tot ce fac ei pentru Apple vine din China. Avand in vedere ca au si utilizare proprie, daca se pune problema sa se ajute pe ei sau pe Apple, cred ca e clara situatia. Astia se vor da in judecata unii pe altii daca nu se pot onora contractele pana se falimenteaza reciproc.
Eu cred că în momentul de față toate companiile lucrează din greu la programe de continuitate. Încă de când cu Covidul, s-a adăugat criza containerelor, acum doar sunt luați alți factori în considerare. Americanii i-au momit pe cei de la TMSC să aducă o fabrică în SUA. Asta doar din ce apare ca informație publică, în mod sigur se întâmplă chestii în spate. Sigur, chestiile nu sunt de azi pe mâine, lanțurile decizionale nu sunt deloc scurte, dar chestiile sunt luate foarte în serios. Inclusiv de China.
Companie americana. Jucator important global pe piata de bunuri IT. Genul de brand prezent in peste 50% din gospodarii si firme.
Se lucreaza din greu la mutarea a min 30% din productia din China (fabricile Foxconn, Quanta, etc) in Europa ( central-estica, o tara cu un ecosistem de productie top class in industria auto, de unde se poate face leverage) + in America Centrala.
In 2023 deja va incepe prima productie.
Deci da, Chinaexit se intampla si se intampla la o scara foarte mare
In principiu vor urma ani nasoi. Dar da, foamea e mai critica pt o tara cu 1.4 mld oameni vs tari cu cateva zeci de mil.
Analiza ta este una pragmatica si se bazeaza pe faptul ca in regimurile autoritare exista oameni cu capul pe umeri. Eu nu stiu sa se intample chestia asta pe undeva in lume, pentru ca daca ar fi fost asa multe atrocitati puteau fi evitate.
Situatia Chinei este extrem de simpla, dar si complicata in acelasi timp. Simpla pentru ca isi doreste sa fie validata ca o super-putere. Complicata pentru ca este neta castigatoare a intregului model de globalizare din ultimii 30-40 de ani si prin urmare poseda si o mare slabiciune in asta. Izolarea Chinei pe modelul rusesc o sa reprezinte o problema extrem de mare ce o sa fie greu gestionabila de guvernul de la Beijing. Revolte in acest moment inca exista(vezi cazul Evergrande) doar ca lucrurile sunt inca gestionabile de autoritati. Sa se mai adauge asta la lista actualelor probleme clar ar fi un oarecare inceput de sfarsit acolo. Ce nu putem sti este cum o sa se materializeze acele revolte si cine ar veni dupa Xi?
A doua mare necunoscuta este soft powerul chinezesc si influentele acestuia in diverse colturi. Daca vorbim strict de SUA tot progresismul si wokismul ce a cuprins societatea americana isi are niste influente chinezesti. Iar o parte din lucrurile astea indirect au ajuns prin mai toate societatile occidentale intr-un oarecare grad. Sa nu uitam ca multe democratii se uitau cu jind la modul in care in 2020 China carantina orasele si nu intelegeau de ce nu pot replica modelul chinezesc si la ei in tara. Pe langa asta marea resetare propusa din forumul economic mondial are oarecare influente chinezesti plus seful de acolo i-a tot facut ode lui Xi.
Asa ca nu m-as pripi sa spun ca Xi nu o sa invadeze Taiwanul. Mai degraba o sa incerce, o invazie ceva sa nu fie luat de prost, iar apoi modelul rusesc din Ucraina plus o blocada maritima. Iar de aici lucrurile sunt deschise pentru orice rezultat.
Sigur că există un grad de irațional.
În cazul Chinei mai sunt o serie de nuanțe. China este validată ca mare putere. SUA se bate direct cu ea, să nu ne facem iluzii, războiul a început deja de vreo zece ani. Pe de altă parte, și „provocările” sunt bine calculate, doamna Pelosi este de fapt un Vasilică Câțu, Biden și Pentagonul au avut ieșiri anterioare în care se pronunțau împotriva vizitei, de aia și momentan lucrurile par a se liniști în zona aia. Până la urmă, mizele în Taiwan sunt diferite. China e cu Taiwan pământ chinezesc, SUA e cu chipurile, ca miză principală și cu arătat mușchii în Pacific ca miză secundară. Ținând cont că s-a lansat programul „chipuri made în US” de 250 miliarde, că TMSC face o fabrică în SUA, posibil ca în 2-3 ani SUA să cedeze Taiwanul care nu va mai fi miză economică.