Am fost un pic cam optimist în ceea ce privește atât resursele de care dispune Putin (subestimându-le), cât și în ceea ce privește viteza de transmitere în economia Rusiei a sancțiunilor occidentale. Viața în Rusia e ieftină, 3 kile de pește sau un cojoc de blană pentru doamnele mai norocoase, deci țarul poate trimite în continuare la moarte cât și când dorește.
Din punct de vedere militar, nu mai există nici un scenariu în care Rusia să câștige. Cumva cred că și miza s-a mutat către a rezista cât mai mult. Dintr-un război de cucerire/anexare, s-a transformat într-unul existențial pentru Rusia, ceea ce înseamnă că la finalul lui statul rus în forma actuală va dispărea, asemenea URSS.
Militar vorbind, armata profesionistă a Rusiei a fost zdrobită în etapa întâi a războiului. Cei 200.000 de soldați de la invazia inițială au dispărut – morți, răniți, dezertați, epuizați psihic. Ceea ce aruncă acum Rusia în luptă sunt trupe neinstruite, prost echipate. Nu cred că mai există un corp de ofițeri capabil să instruiască noii recruți, nici echipamente moderne. Chiar dacă prin depozite mai există tancuri, mai greu cu echipajele. Dar, în general, sunt semne că s-a ajuns la fundul sacului și în ceea ce privește stocurile.
Recent a fost o discuție că Ucraina consumă mai multă muniție decât poate NATO să producă. Or, asta e valabil și pentru Rusia, mai ales că economia ei este una disfuncțională, din ce în ce mai afectată de sancțiuni. Sigur că propaganda rusă mizează pe ideea că „economia nu a scăzut decât cu 2%”, doar că realitatea nu e chiar așa. În primele luni Rusia a beneficiat de prețurile mari la petrol (mai ales) și gaze, care i-au asigurat venituri consistente, venituri care s-au înjumătățit în partea a doua a anului. Deja bugetul a intrat pe deficit în decembrie anul trecut, iar situația în ianuarie a fost mult mai proastă și la prețurile actuale nici nu are cum să se îmbunătățească. Chiar dacă economia a trecut în regim de război, nu are capacitatea de a susține „consumul” de război, nici măcar pentru muniția convențională, de aceea discuțiile cu partea chineză privind asistență militară se referă la muniție convențională.
Una din ideile desprinse în ultima vreme se referă la transformarea războiului într-un conflict de tip coreean. Dacă viitorul Rusiei este clar Coreea de Nord, o țară izolată, condusă de vreun despot (nu contează dacă Putin, fiica lui sau alt kaghebist), nu văd Ucraina dezvoltându-se precum Coreea de Sud. Din păcate, economia ucraineană este distrusă, 10 milioane de persoane sunt refugiate. Chiar și cu un plan Marshall, economia nu își va reveni prea curând. Mai multe șanse ar avea Moldova, țară cu care ar trebui de fapt să ne unim.
Rusia probabil va continua să trimită valuri de victime în „mașina de tocat”, încercând să mențină conflictul activ cât mai mult, în speranța că se va schimba președintele în SUA, că Occidentul se va plictisi – deși asta nu prea îi mai ajută, fiindcă UE a redus mult dependența de petrolul și gazele rusești. S-a ajuns practic la un conflict de infanterie, ca în primul război mondial. Ucraina trebuie să lanseze ofensiva pentru eliberarea teritoriilor dacă vrea să rezolve, însă nu este foarte clar dacă ea chiar dispune de resurse (și dacă sprijinul militar NATO este suficient).
Este interesantă poziția Chinei, care cumva e în poziția găinii fugărite de cocoș. Nici nu se poate dezice de „prietenia fără limite” cu Rusia și conflictul mai mult sau mai puțin deschis cu Occidentul, pe de altă parte, economia ei este mult prea integrată cu cea vestică pentru a-și permite orice nebunie. Până acum a evitat să ajute direct Rusia, deși probabil au făcut-o discret. SUA pune presiune – dezvăluirile recente privind pandemia de COVID declanșată printr-o „scăpare” dintr-un laborator chinez, cele privind „discuțiile” cu Rusia pentru sprijin militar pun presiune pe partea chineză în sensul pregătirii mediatice și psihologice pentru o eventuală escaladare. Suplimentar e interesant de menționat că nici rușii, nici chinezii nu au dat decât comunicate sumare și protocolare privind discuțiile recente de la Moscova ale lui Wang Yi, de unde se poate trage concluzia că nu a fost pe placul Moscovei.
Acum, este foarte clar pentru oricine că, și cu sprijin chinez, Rusia nu poate învinge, deci China nu poate risca nimic. Armata rusă este nepregătită, cu moral scăzut, prost condusă, deci și un ajutor în echipamente sau muniție nu poate ajuta. China are suficiente probleme interne ca să-și ridice din nou toată lumea în cap. Nu trebuie uitat că în iarnă au existat proteste semnificative, deci populația are ceva frustrări și nemulțumiri, iar ca urmare a eșecului armatei ruse, au lăsat-o mai moale în ceea ce privește Taiwanul. Lecția Rusiei s-a dovedit una pe care China a luat-o în serios. Chiar dacă pe hârtie armata lor stă bine, ca și cea a Rusiei este una bazată pe oameni, nu pe echipamente, în plus, nu este testată în conflicte ca cea a SUA. Am citit un material despre situația demografică din China, care arăta că statistica oficială a supraestimat numărul de nașteri cu între 8-10 de milioane în fiecare an, cea ce ar rezulta că populația reală este mult mai mică, 1,2 miliarde față de 1,4. Am văzut cu toții ce s-a întâmplat cu Huawei sub sancțiunile americane, deci, pe termen mediu, situația Chinei nu este deloc una roză. Mai ales că agresiunea Rusiei a fost condamnată global (sigur că ONU e o instituție decrepită și depășită, dar încă mai poate fi considerată un indicator de opinie în funcție de voturile de acolo, practic singurele țări care mai susțin Rusia sunt Coreea de Nord și ceva dictaturi africane).
Personal sunt de parere ca am intrat in scenariul cel mai urat odata cu „aniversarea” unui an de razboi. Pe de o parte avem occidentul care mizeaza pe o cadere a Rusiei din motive logistice. Pe partea cealalta avem o Rusie care aplica o tactica de uzura specifica primului razboi mondial. Am iesit din eterna discutie cu racheta nucleara, insa mi se pare ca ne indreptam spre o oarecare confruntare directa intre NATO si Rusia. Cel putin asta imi spune instinctul si in fond este posibil sa ma insel.
A doua problema in ecuatia acestui razboi o sa fie felul in care acesta o sa se incheie. Putem intra pe retorica Minsk 2015, iar occidentul sa declare inchisa problema, iar Ucraina nu. Respectiv putem intra in retorica in care Ucraina isi recupereaza teritoriile pierdute, Rusia accepta infrangerea si mergem mai departe. Prima varianta nu va mai fi acceptata pentru ca este clar pentru multi ca Rusia a pierdut orice strop de incredere la nivelul relatiilor internationale. Prin urmare ramana a doua varianta unde sa se transeze pe campul de lupta si Putin plus camarila lui sa aibe parte de un Nurenberg. Varianta asta se inscrie fix in scenariul in care lucrurile nu vor merge pe scenariul dorit de anumite „parti”. Doar ca din pacate varianta asta o sa aibe un impact post-razboi greu de evaluat.
Ce se va intampla dupa incheierea acestui razboi este greu de intuit. Inteleg entuziasmul multora asupra faptului ca polii de putere din Europa vor veni mai la vest, insa nu toata lumea o sa accepte asta. Ucraina va fi probabil reconstruita pe modelul Irak, insa nimeni si nimic nu poate garanta ca nu se poate intampla un moment de tipul Afganistan 2021. Pe langa asta, tot ce inseamna crima organizata va suferi o schimbare. Razboiul din Iugoslavia a dus la desavarsirea mafiei albaneze care a stiut sa-si foloseasca pozitia geografica, sunt convins ca si aici vom avea aceleasi povesti, iar Romania o sa fie principala poarta de intrare.
Cred că Occidentul a tot încercat prin Franța și Germania să-l facă pe Putin să fie mai înțelegător dar acum toată lumea s-a convins că nu se poate și cumva am impresia că și Chinezii s-au săturat. Rusia e mult prea izolată ca să mai conteze internațional și mult prea slabă ca să mai poată fi considerată o forță/sprijin pentru „nealiniatele” anti-occidentale. dar, chiar dacă Putin dispare într-o formă sau alta, populația chiar crede în narativul său, deci cel mai probabil va fi o Coreea de Nord susținută economic de China, nu atât de mult cât să se mai dezvolte, nu atât de puțin ca să moară de foame. Este clar că am intrat într-un nou război rece.
Franta si Germania au vrut sa se continue starea de dinainte Februarie 2022. Au repetat asta la modul voalat prin fondul ca ei urmaresc pacea si toate bla,bla-urile. In fond Germania era mai dependenta de gazul rusesc fata de Franta, insa cumva s-a incercat o actiune coerenta din partea celor doua. Aici mesajele au fost mixte si este posibil ca pe fondul unor greseli colosale de informare Putin sa fi luat decizia de a porni invazia. Restul este cam istorie.
Rolul Chinei in aceasta miscare facuta de Rusia este unul ciudat. Pe de o parte nu a existat vreoada un sprijin coerent pentru Rusia, insa in acelasi timp pregateste terenul pentru viitoarea pace care s-ar putea sa nu fie in cei mai buni termeni pentru Rusia. Nu stiu cat si-au pierdut rabdarea ci mai degraba sa nu se fi simtit un pic tepuiti. Intr-un fel percepeau Rusia inainte de Februarie 2022 si in altul o percep acum. Si asta o sa cantareasca extrem de mult in viitor pentru ca s-ar putea ca Rusia in forma ei actuala sa devina o problema foarte mare pentru China.
La partea cu intrarea unui nou razboi rece nu sunt de acord. Ci vad mai degraba ca pe un potential act premergator la ceva si mai mare, daca situatia din Ucraina nu se transeaza foarte clar in favoarea unei parti.
Asta am zis și eu de la bun început, China și-a luat mare țeapă cu Rusia, iar acum și cu telenovela braziliană BRICS a devenit un fel de butaforie comică. China avea nevoie de o mare putere, ca să dea greutate blocului, de țară cu influențe/soft power. Rusia nu mai e nimic din toate acestea, dar, sigur, nici China nu poate da satisfacție Occidentului repudiindu-i. Faptul că nici una din țări nu a dat vreun comunicat după vizita lui Weng Yi arată că discuțiile nu au fost foarte plăcute. Pregătesc un material mai amplu pe China, aștept să termine Congresul. Deja Xi a zis azi niște lucruri interesante.