A început oficial cea mai plictisitoare campanie electorală din toți cei 30+ de ani. Este probabil și cea mai previzibilă, ca rezultate din toate. Singura „emoție” legată de aceste alegeri a fost speranța „dreptei” că va apărea celebrul val anti-pesedist care se forma de fiecare dată la alegeri, făcând ca „dreapta” să smulgă pe ultimii 10 metri victoria. De data asta, strădaniile coloneilor din presă (sunt curios dacă or mai fi fost și ei avansați în grad sau după „detonarea” lui Turcescu i-or fi trecut în civil?) nu au mai avut succes.
Nici măcar marea dezvăluire a lui Gigi Becali privind „manevrele” PSD de a-l băga pe Simion în turul doi nu stârnesc decât zâmbete condescendente pentru că 1) George Simion este departe de următorul clasat, în plus el va beneficia și de votul diasporei care în general nu e inclusă în sondajele pre-electorale, deci PSD nu are de ce să-l ajute, 2) Hrebenciuc este de ani de zile pensionat, nu mai are treabă cu politica serioasă, ideea că el ar mai fi vreun „mare maestru al combinațiilor” e ridicolă, la fel de ridicolă ca ideea că-l mai ascultă cineva în PSD. Dar în lipsa unui alt bau-bau pesedist, pentru că domnul Ciolacu i-a pitit bine în spate pe toți dinozaurii, atât au putut scoate. În fine, ar mai fi și un 3) Credibilitatea și capacitatea de influență a opiniei publice ale lui Becali, care nu sunt neapărat la cele mai înalte niveluri, dar cumva asta arată și gradul de naivitate și disperare a unei „bule” capabilă să creadă orice tâmpenie atâta timp cât rezonează cu iluziile lor.
De ce nu mai are succes „valul”? Meritul principal este al lui Johannis, care a adus de mai multe ori PSD la guvernare împotriva dorinței „buluței” de dreapta. Sigur că democratic este normal și logic cum a procedat, de fiecare dată când „dreapta” a trișat la rezultatul alegerilor PSD a revenit apoi în forță. Al doilea merit este al lui Marcel „teflon” Ciolacu, de care nu s-a lipit nici un scandal. Omul este natural, nu s-a dat niciodată altceva decât este, și-a asumat „covrigăreala”, are capacitatea de a reacționa – vezi faza cu mersul la Fryday cu tricoul cu citatul din Ciucă – nu s-a ferit vreodată de o întrebare, a jucat pe ideea de WYSIWYG. Nici partidul nu a produs scandaluri, ca de obicei, conducerea reușind să ascundă figurile compromise în plan secund, inclusiv madam Firea și-a făcut cuminte bagajele și a plecat să servească patria la Bruxelles. Al treilea merit este și al contra-candidaților care au tot scos perle și scandaluri care au ținut prim-planul.
Este prima dată când „dreapta” vine la alegerile prezidențiale cu o garnitură de candidați absolut penibilă. Candidatul PNL, lăsând la o parte că este un personaj mediocru, e pus și într-o postură ridicolă de a se lupta împotriva „a-ce-s-tu-i-pe-se-de-cri-mi-nal” din postura de partener la guvernare, a urmat gafa de la Măruță care l-a îngropat complet. USR a venit cu o gospodină mediocră care măcar s-a străduit să iasă din „bula” USR încercând, însă fără succes, să atragă voturi din afara partidului. Cel de-al treilea candidat al „dreptei” este nimeni altul decât Mircea Geoană, fostul lider PSD, prietenul lui Van Ghelie, „marketat” ca „numărul doi la NATO”. Cu o aparență diplomatică aproape ireproșabilă, Mircea Geoană nu a lăsat nici o zi de campanie fără o gafă mai mult sau mai puțin monumentală, de la „la mulți ani”-ul urat regelui Mihai până la recenta dezbatere privind avortul. Lipsit însă de un aparat administrativ, nu are cum să scoată peste candidații de partid, deci maxim locul 5. Totuși, și el este un indicator al naivității și disperării buluței care a fost capabilă măcar să-l ia în considerare pe Mircea Geoană ca posibil candidat viabil.
Dacă Mircea Geoană se sabotează singur și va avea un scor sub 10%, ceilalți 2 sunt sabotați de propriul partid. Cel mai probabil, dintre ei, domnul Ciucă va avea cel mai mare scor, pentru că, până la urmă, PNL este un partid mare, cu structuri solide în teritoriu, însă nu va fi suficient să-l ducă în turul doi. Va fi interesant de văzut scorul lui Ciucă pe județe, raportat la scorul partidului ca să ne dăm seama de jocurile care vor urma după alegeri, dacă tabăra Johannis rămâne la butoane sau va fi eliminată total. Tehnic vorbind, apelul lui Ciucă către doamna Lasconi de a se retrage și a rămâne un singur candidat de dreapta e corect, domnul Ciucă având șanse mult mai mari, probabil însă că foarte puțini alegători de dreapta vor mai dori să voteze „util” către candidatul cu cele mai mari șanse. Calculul politic este că PNL va avea oricum un scor mai mare decât USR, chiar dacă domnul Ciucă va lua sub partid, însumate USR + PNL + restul firimiturilor de dreapta – Șică, Cioloș etc au șansa unui 30% poate. Este clar însă că „ostașul” nu are profil de unificator al dreptei și este destul de probabil ca partidul să dorească o schimbare.
În acest sens, este ridicolă acuzația „buluței” că PSD trage tare să intre Ciolacu cu Simion în turul doi, atâta timp cât dreapta nu e în stare să aibă un candidat în stare măcar să-l bată pe Simion. Și legat de Simion, cine are 15-20 de minute curaj să vadă cap-coadă un interviu cu el, poate observa că omul nu este deloc prost – și nici o bună parte din cei din jurul său. Multe dintre subiectele abordate de el au sens și logică și nu le abordează nimeni. Așa se explică și succesul său în continuare, comparat cu un Dan Diaconescu, de exemplu.
Singura emoție a acestor alegeri este pe cine va pune Ciolacu șef la PNL 🙂 Aici sunt două scenarii:
- PNL se comportă ca un partid matur și serios și trage tare pentru Ciucă, acesta ia un scor decent, aproape de cel al partidului și rămâne lider al PNL și primește funcția de premier.
- PNL se „reformează”, scapă de piatra de moară Johannis, îl sabotează pe Ciucă și îl elimină de la conducere, iar lider devine una dintre „speranțele” partidului, de exemplu, domnul Bolojan, a cărui venire la București este destul de interesantă.
Cert este că domnul Ciolacu și PSD se vor ține de cuvânt și nu vor guverna singuri sau cu AUR. Parteneriatul cu PNL va continua. Urmează o perioadă complicată, trebuie „strânsă cureaua”, UE ne obligă la reforme, alea-alea. Și cine poate fi mai potrivit pentru aceste reforme decât lumina administrației românești, omul care a transformat Oradea în cel mai de succes oraș din România?
Și în loc de PS, probabil cea mai amuzantă fază din această campanie electorală este că partidul Barbie pune cap de listă la Timișoara pe Tavi Jurma. Acel Tavi Jurma. Mai clară opțiune nu se poate.
