Întoarcerea lui Adrian Năstase

Fostul premier a pornit o ofensivă puternică pentru a reveni în prim-planul vieţii politice după o perioadă de discreţie. Că avem de a face cu o strategie şi cu o mişcare poltică serioasă o constituie şi faptul că din strategiile de comunicare nu a fost uitat internetul, toate ziarele de ieri povestind cum Adrian Năstase a început să blogheze.

Internetul este un mijloc foarte puternic pentru o anumită categorie de persoane, categorie care nu îl suportă deloc pe „Arogant” şi care a contribuit masiv la victoria lui Traian Băsescu în 2004, dar şi la referendum prin crearea unei campanii puternice împotriva lui Năstase. Până acum, oarecum surprinzător, revenirea lui Adrian Năstase a fost primită mai degrabă pozitiv, ceea ce poate fi un semn că toată campania de demolare dusă de doi ani de zile este un eşec. Eşecul nu este totuşi surprinzător dacă ne gândim că omul despre care folclorul spune că are o avere de 2-4 miliarde de euro este cercetat pentru termopane şi capace de veceu chinezeşti.

În 2005, după Congresul PSD care s-a încheiat cu victoria lui Mircea Geoană afirmam că Adrian Năstase este un om politic mort, prin refuzul său de a candida împotriva lui Ion Iliescu. Dacă din punct de vedere uman gestul este de înţeles – şi, trebuie notat că este foarte rar în politica românească, în care ascensiunea se face de obicei peste cadavre – din punct de vedere politic rămâne o mare greşeală, atât pentru Adrian Năstase, cât şi pentru PSD, aruncat în haos de o conducere incompetentă. Măcar Adrian Năstase ar fi asigurat un management politic eficient. Privind retrospectiv, Adian Năstase:

– a arătat decenţă, retrăgându-se în plan secund într-un moment în care era atacat din toate părţile şi a fost părăsit de cam toţi colaboratorii apropiaţi;

– nu s-a implicat în manevre de culise împotriva conducerii partidului;

– a arătat recunoştinţă faţă de cel care l-a făcut om politic, refuzând să candideze împotriva lui, deşi ar fi făcut un mare bine partidului;

– s-a lăsat umilit de justiţia băsesciano-macoveiană, preferând să riposteze ironic prin editoriale.

Acum pare convins că este momentul să revină. „Gata, băieţi, s-a terminat cu joaca. I’m back in business.”

Ce înseamnă revenirea lui în politica românească?

Pentru PSD poate însemna sfârşitul perioadei de confuzie. Jucător disciplinat şi fair-play cum s-a dovedit a fi, nu trebuie să ne aşteptăm la mişcări subterane împotriva conducerii, mai ales că bătălia reală a lui Adrian Năstase nu este cu PSD-ul (sau chiar cu Traian Băsescu) ci cu electoratul. El va trebui să convingă că a înţeles că excesul de autoritate şi cultul personalităţii duse la extrem în mandatul său (mă rog, asta cu exacerbarea cultului personalităţii este şi păcatul lui Traian Băsescu) au fost o mare greşeală politică şi că el chiar este primul politician român care a străbătut „drumul Damascului”. Ştiu, şi Traian Băsescu a demisionat din Parlament pentru a fi anchetat, la fel şi Adriean Videanu, însă ei nu au şi făcut un pas în spate, păstrându-şi funcţiile în partid şi rămânând activi în politică.

Pentru Traian Băsescu, revenirea lui Adrian Năstase poate fi un coşmar, fiind al doilea politician pe care s-a chinuit din răsputeri să-l doboare fără a reuşi. Adrian Năstase şi Călin Popescu Tăriceanu sunt ipostazieri ale eşecului politic al preşedintelui, un eşec cu atât mai mare cu cât împotriva lor a folosit tot arsenalul de care dispunea. Dacă cei doi se unesc într-o comunicare pozitivă, unul a rezultatelor pozitive ale guvernării 2000-2004, celălalt pe rezultatele pozitive ale guvernării 2004-2008, care nu sunt puţine, nici într-un caz, nici în celălalt, în campania electorală care va urma Traian Băsescu poate apărea ca un „demolator” între doi „constructori”, ceea ce nu ştiu dacă îl va avantaja în condiţiile în care avem 62% dintre români mulţumiţi de situaţia lor.