Sunt câteva chestii de gândit după alegerile acestea. Până la urmă electoratul „anti-sistem” a rămas cantonat în zona de 30%, cam pe unde a fost tot timpul din 1990 încoace. O parte din aceste voturi au fost de-a lungul timpului la PSD, la USR, plus „extremiștii” de serviciu – Funar, Vadim, Dan Diaconescu.
Majoritatea lor sunt acum în diaspora, nu în România. Acest electorat este unul izolat, din ce în ce mai disprețuit și batjocorit. Reacțiile din zona USR – și în general, „bula” aia „europeană” și „civilizată” – după primele rezultate ale votului arată că, în realitate, acesta este un partid la fel de toxic ca și cele pe care le condamnă. Nu poți să excluzi o treime din electorat oricât de tâmpit, idiot ori oricum îl consideri. „Mahalaua ineptă”, „știrbii” sunt și ei români, vorba lui Caragiale, mai mult sau mai puțin onești. La fel ca și pesediștii, supuși unui tratament relativ similar.
Din păcate, singurul partid care poate discuta – măcar la nivel instituțional – cu acest electorat este PSD, care o va și face în interesul propriu. Rezultate confirmă tangențial supoziția că la prezidențiale PSD a dat voturi către Simion/Călin Georgescu. Și cu ocazia acestor alegeri a pierdut un 3% în fața unor clone care în mod normal nu trebuiau acceptate pe buletinul de vot.
Doar că acest dialog „instituțional” nu înseamnă și că cineva din PSD (sau PNL) îi și ascultă. Călin Georgescu și ideologia lui „tutti-frutti” a prins neașteptat de bine tocmai pentru servește fiecăruia ce vrea să audă dar mă îndoiesc că el a fost votat cu adevărat pentru „a face ceva”, ci mai preponderent „să nu iasă ăștia”. Dacă PNL și-a rezolvat rapid problema conducerii și eliminării „grelei moșteniri Johannis” rămâne de văzut ce se va întâmpla cu PSD. Prima mișcare, numirea lui Negrescu, pare un fel de variantă „Geoană”, rămâne să vedem cine e pe post de Vanghelie. Dar este clar că și la PSD trebuie neapărat o schimbare, Marcel Ciolacu și Grindeanu (altfel cel mai performant ministru al Transporturilor) fiind și ei prea uzați și trebuie să iasă din prim plan (Grindeanu ar trebui însă să continue la Transporturi).
USR rămâne în continuare (auto)izolat. După ani de m##e nu poți să vii acum să zici că „ciuma roșie” nu e chiar așa de nașpa și să te rogi de nea Marcel pentru un covrig. PSD + PNL + UDMR + minorități > 50%. Aici se mai adaugă ceva din AUR „pe persoană fizică” și POT care nu mai apucă Paștele. Cu 12% și inutili pentru PNL și PSD, șansele doamnei Lasconi se duc spre 0. Cel mai probabil, nici unul dintre ele nu se va mai implica în campania pentru turul 2.
Călin Georgescu nu e neapărat „periculos”. Probabil va fi mai rău decât cu Johannis, însă probabilitatea ca el să fie ținut sub control este una destul de mare.
Ce mai rămâne după aceste alegeri este că pentru prima dată avem un vot de blam care nu are legătură cu „performanța guvernării”. Avem cel mai mare număr de kilometri de autostradă dați în folosință, șantiere peste tot în țară, am obținut intrarea în Schengen în sfârșit, avem promisiunea eliminării vizelor pentru SUA. Economia nu stă chiar așa de rău devreme ce de black friday emag (și nu numai) face recorduri de vânzări. Sigur, există problema deficitului, doar că fix înainte de alegeri CE a aprobat planul fiscal pe 7 ani propus de guvernul lui Ciolacu. România nu este singura țară intrată în procedura de deficit excesiv, iar cine nu înțelege legătura cu războiul de la graniță, nu înțelege nimic din economie.
Probabil fix acest război este una din temele principale ale nemulțumirii și, surprinzător pentru mine, care credeam că s-a atenuat demult, comportamentul autorităților în pandemie. Pe FB, Alex Mihăileanu are o teorie interesantă, cu care sunt în linii mari de acord:
N-am o teorie, am doar un sfert de teorie: că profilul votantului, inclusiv a celui din diaspora, e undeva în zona de votant care o duce relativ bine, dar care s-a săturat să fie „românul ăla”. Votantul o duce suficient de bine cît să fie sătul de șmenari, de la Dragnea (să nu uităm că o bună parte dintre votanții USR post-Colectiv s-au mutat la AUR) și pînă la Ciolacu.
Nu cred neapărat că saga Nordis i-a dat perversa, cred mai degrabă că votantul respectiv l-a văzut pe Ciolacu drept suficient de ipocrit încât să nu-i merite votul. Probabil vorbim de un segment de electorat destul de fluid, care n-are încredere în nici un partid, și care are ceva de demonstrat.
Cred că ce-a prins din discursul lui a fost partea legată de identitatea națională. Adică același lucru pe care a marșat și AUR încă de la înființare. Problema AUR a fost aceeași pe care-a avut-o și USR-ul: și-au spălat rufele în public. Tind să cred că o bună bucată din publicul lui Georgescu e formată din votanții USR, ăia pierduți către AUR, plus încă o generație de votanți, fie noi, fie care-au sărit din alte bărci.
Or individul vorbește despre identitate națională. Și aici avem publicul din diaspora, ăla despre care Ciolacu a zis că-s proștii Europei, și publicul de-acasă căruia nu i se mai vorbește deloc despre valorile românești, indiferent care-s alea (a încercat Dragnea, amintiți-vă că a avut oareșce succes cu discursul ăla, deci există o mare nevoie de a dezbate subiectul).
Eu nu cred că voi, ăștia din bula mea, înțelegeți cît de mare e problema de identitate a românilor. În ultimii zece ani, s-a schimbat atît de mult conversația, încît românul de rînd este de-a dreptul confuz. Majoritatea eroilor naționali s-au dovedit a fi niște minciuni: Eminescu a fost antisemit, Antonescu a fost fascist, despre daci nu știm nimic, istoria întreagă rescrisă de Ceaușescu e dată peste cap, cine sîntem de fapt?
Colac peste pupăză, ce văd ei, mulți întorși de-afară, mulți cu familie afară, e că importăm din Vest, din America, valori care acolo au dus la scandal. Așa că întrebarea logică, pentru ei, este dacă nu cumva și noi vom ajunge tot acolo. Și cred că ai un conglomerat de idei neînțelese pe de-a-ntregul, de la LGBT la imigrație, iar cireașa de pe colivă e lipsa completă de comunicare a statului român pe marginea războiului din Ucraina.
Multă vreme în România s-a mers pe idea „românik țară de kkt”, în vreme ce pe teve rulează 90% reclame cu „prea bun, prea ca de la țară”, iar prin piețe și târguri e plin de produse „tradiționale” fabricate industrial. În diaspora sunt rețele serioase de produse românești aduse mai mult sau mai puți oficial din țară. Oamenii vor să iubească România, vor să se bucure pentru „micile victorii” – vezi prestația senzațională a suporterilor la Euro, vor să fie mândri că sunt români. De aici și simpatia pentru filmele din vremea lui Ceașcă și „nostalgia” unei vremi în care „noi contam în lume”. Pentru că în ciuda ultimului deceniu, a fost o vreme când Ceașcă era plimbat cu caleașca de regină, era primit la Casa Albă și era marele maestru al combinațiilor din Orientul Mijlociu. Lumea nu mai reține că aceste combinații au dus la dezastrul din anii 80, dar asta este o altă discuție. Din vremea aia rămân Nadia, medaliile la Olimpiade, Cupa Campionilor, filmele lui Sergiu Nicolaescu …
Ori, în momentul de față, nici unul dintre partide nu are o garnitură decentă de lideri (parțial acum e ok PNL cu Bolojan și Ciucu), e de văzut ce va face PSD. Deci singura soluție pentru diminuarea impactului AUR/POT/SOS este ca restul politicienilor să aibă o prestație decentă care să înglobeze și valorile naționale. Oricare ar fi ele, că și aici cumva trebuie definite. Iar „buluța” aia „modernă” și „europeană” să învețe oleacă de modestie și umilință și respectul față de ceilalți.
