Miza de la Capitală

Nu am văzut prin comentariile politice referitoare la alegerile pentru primăria Capitalei vreo referire la adevărata sa miză. Ea nu este în nici un caz frica de eventuale „schelete” găsite prin dosarele din fişetele primăriei sau pierderea unor afaceri. „Grupurile de interese” sunt transpartinice şi au o bună capacitate de adaptare. Adevărata miză a alegerilor de la Capitală este supravieţuirea politică a lui Traian Băsescu.

De aceea s-a implicat preşedintele cu atâta patos lăsând la o parte orice urmă de ruşine faţă de încălcarea Constituţiei, de aceea sar consilierii săi cu anunţuri disperate, de aceea au intrat în fibrilaţie comentatorii politici de la Cotidianul şi moderatorii de la OTV Realitatea TV.

Toată lumea bate câmpii pe ideea că „Traian Băsescu aduce voturi pentru PD”. Realitatea este că ultimele două seturi de alegeri au arătat că „brandul” Băsescu nu aduce nici un vot. Sau, mă rog, prea puţine pentru a fi suficiente. Aliniaţi de mânuţă câte doi în spatele dirigintelui, democraţii au obţinut un scor mediocru la europarlamentare. Deşi erau „garantaţi de Băsescu”, la locale, Berceanu, Preda, Boureanu au pierdut.

Negoiţă a câştigat din primul tur la mare distanţă fiindcă a fost un bun primar şi nu a avut contracandidaţi serioşi. La fel Boc la Cluj. Acestea sunt voturile lor, nu voturile lui Băsescu. În proporţie de 99% ar fi obţinut acelaşi scor şi dacă ar fi candidat din partea PNL sau PSD, cum a făcut-o la Buzău Mocanu, cel pe care l-a data afară din partid Cezar Preda ca să poată să candideze el. Anonimii care au candidat exclusiv în umbra lui Băsescu au obţinut voturi la nivel de Partidul Pensionarilor.

Următoarele alegeri sunt uninominale. Va conta candidatul, nu partidul. În plus, nefiind cuplate alegerile parlamentare cu cele prezidenţiale, rolul de locomotivă al unui lider este cvasi-nul. Pentru un candidat de la Suceava va fi mai eficient electoral un concert cu Ştefan Bănică Jr. decât o baie de mulţime cu Traian Băsescu. Chiar şi sprijinul preşedintelui de Consiliu Judeţean poate fi mai eficace. Pentru democraţi, ajutorul lui Traian Băsescu nu mai este esenţial. Bătăliile care se vor da vor fi locale, iar un lider naţional nu poate ajuta 400+ de candidaţi în toată ţara.

De aceea, pentru Traian Băsescu este esenţial să arate că poate. În 2005, Băsescu Videanu a câştigat din primul tur (OK, restul au fost candidaturi de complezenţă, dar, garantată de Băsescu, ar fi câştigat şi un pui de Gostat). În 2008, Băsescu Blaga intră în turul doi de pe locul secund, fie şi doar la un punct diferenţă şi are şanse pe zi ce trece mai mici de a câştiga.

Ceea ce se pune în discuţie acum sunt două lucruri:

1. Capacitatea preşedintelui de a mai genera voturi. Aici avem testul perfect, Blaga fiind un candidat inodor, incolor şi insipid. Dacă reuşeşte să-l impună primar, Băsescu îşi dovedeşte din plin capacitatea de a aduce voturi pentru partid. Fără ajutorul lui Băsescu, Blaga nu ar fi intrat în turul doi şi nu ar fi scos nici măcar cât „Tancul” Codrin Ştefănescu, îngropat în propria-i platitudine. Aici nu avem bătălia lui Blaga, ci a lui Băsescu. Dacă pierde, ar fi primele alegeri pierdute de preşedinte.

2. Capacitatea preşedintelui de a ajuta PD. Aici, „ajutorul” este clar: nominalizarea unui premier democrat, element subliniat în discursul de vineri al portavocilor. Ideea este „staţi voi liniştiţi, că tot de la voi numesc premier”, dar „trebuie să fiţi cuminţi şi să mă ajutaţi pe mine pe urmă să ies preşedinte”.

Declaraţiile lui Boc şi Lăzăroiu ne arată frica preşedintelui faţă de aceste două aspecte. Lăzăroiu spune că alegerile parlamentare vor fi politizate – deci, implicit, preşedintele îi va ajuta – şi că va numi un premier democrat, indiferent de majoritate. Ambele afirmaţii sunt discutabile şi cea de-a doua destul de greu de pus în practică, fiindcă oricât de nebun ar fi Băsescu, nu poate ignora o majoritate de 60+%.

Ceea ce au subliniat toţi comentatorii este izolarea democraţilor. Cineva – cred că prin EvZ – vorbea chiar de leprozerie. Pentru aleşii locali PD, această izolare nu este de bun augur. Le poate bloca proiectele, diminua fondurile, ceea ce va duce la şubrezirea poziţiei în plan local şi, în timp, la pierderea poziţiilor. Cine a adus această izolare? Evident, Traian Băsescu. De aceea, el se află în momentul de faţă în postura de frână pentru propriul partid şi este doar o chestiune de timp până se va putea coagula o „opoziţie” internă.

Adevărul este că în momentul de faţă, Traian Băsescu are foarte puţine de oferit democraţilor, în vreme ce el este dependent de susţinerea acestora (altfel, campania pentru prezidenţialele de anul viitor este deja compromisă):

• Se află pe un trend descendent şi riscă să tragă după el partidul în jos aşa cum l-a tras în sus.
• Este un factor izolator, împiedicând partidul să profite de scorul relativ bun.
• Este depăşit de situaţie. Politica românească se schimbă. Ea se mută la nivel local, iar liderii locali vor căpăta din ce în ce mai multă greutate. Ei vor avea nevoie la nivel central de un cu totul alt tip de politician decât cel reprezentat de Traian Băsescu – conflictual, dominator şi demolator. Din contră, va fi nevoie de un negociator, un maestru al combinaţiilor. În momentul în care PSD anunţă că acceptă cota unică, a afirma că „spargi” fie PNL-ul, fie PSD-ul este o tâmpenie şi arată clar limitele politice ale lui Traian Băsescu.

Pesediştii îl au pe Hrebenciuc, liberalii pe Bogdan Olteanu. Dacă vor să supravieţuiască politic, democraţii au nevoie şi ei de un „hrebenciuc”, nu de un Traian Băsescu. E doar o chestiune de timp.