Concluzii după alegeri

O parte din ele le-am tras în articolul de după primul tur, altele s-au impus după cel de-al doilea şi după reacţia partidelor la aflarea rezultatelor. Deci…

Întâi, câteva concluzii generale. Se tot afirmă că „stânga a câştigat alegerile”, ceea ce mi se pare o prostie. PSD, deşi a câştigat alegerile, are doar 30%, restul aparţinând unor partide de dreapta sau declarate „de dreapta”. O a doua afirmaţie cu care nu sunt de acord, fiind o simplă preluare pe nemestecate a propagandei PD, o reprezintă „victoria lui Ion Iliescu”. Din contră, acum putem vorbi liniştiţi de sfârşitul politic al „tătucului PSD” – alături de ceilalţi „tătuci” de partide: Traian Băsescu şi Corneliu Vadim Tudor.

La aceste alegeri a predominat un vot pragmatic, dar este greu de intuit cum se va vota la alegerile generale: se va menţine acest tip de vot sau se va reveni la un vot politic? Aş zice, rabinic, că va fi o combinaţie între cele două, contând foarte mult jocurile de putere de la nivel local. Cred că va conta foarte mult recomandarea liderilor locali, validaţi prin aceste alegeri, fără însă a fi decisivă acolo unde candidaţii nu se vor susţine singuri prin prestaţia proprie. „Baronii locali” au fost validaţi nu pentru că „stăpânesc” judeţul, ci pentru că au asfaltat un drum, au reparat nu ştiu ce şcoală, au „băgat gaze”, pe scurt, au făcut ceva pentru comunitate, iar acest lucru a prelevat în faţa propriei îmbogăţiri sau a exceselor. S-a văzut clar că simpla paraşutare în judeţ a unor lideri vedete de la centru nu este suficientă pentru a asigura succesul. De acum încolo va conta foarte tare puterea filialelor şi abilitatea acestora de a impune candidaţii partidului.

Pe de altă parte, însă, alegerile următoare vor avea un grad mare de predictibilitate prin simpla logică elementară care a funcţionat şi la aceste alegeri locale: acolo unde ştiau din start că au şanse puţine, partidele au preferat să pună candidaţi slabi, confirmând astfel dominaţia celorlalţi, deşi excepţiile au demonstrat că atunci când există o alternativă mai mult sau mai puţin validă se poate câştiga.

O altă concluzie importantă a acestor algeri este inutilitatea campaniei electorale. Numărul celor „convertiţi” a fost minim, în general la vot ieşind „nucleul dur” al partidelor. Aici va fi un aspect interesant de urmărit la alegerile viitoare: în ce măsură candidaţii de la centru se vor impune – dincolo de puterea organizaţiei locale.

PD

Democraţii au pierdut o bătălie importantă, dar nu şi războiul! Din păcate însă, în frunte cu liderul său (deşi poate că termenul de ayatolah ar fi mai potrivit) democraţii se comportă ca şi cum l-ar fi pierdut. După ce au făcut alianţa cu Becali devine clar că ei pur şi simplu refuză să tragă o concluzie după alegeri şi să caute să-şi îmbunătăţească prestaţia. Democraţii riscă să-şi îndepărteze definitiv electoratul urban informat, aşa-numit „de dreapta” şi să rămână cu electoratul „anti-sistem”, preluând locul PRM. Dacă iniţial pronosticul meu pentru alegerile din toamnă mergeau spre un 25%, cred că în toamnă PD va fi mai aproape de 20% decât de 25.

Aceste alegeri au dovedit că este foarte importantă prestaţia candidatului şi mai puţin numele partidului sau al liderului de la Bucureşti. Însă nu sunt de acord că rolul lui Traian Băsescu a fost negativ în campanie, ci, din contră, pozitiv pentru PD. Fără intervenţiile preşedintelui, Vasile Blaga nu intra în turul 2 (el a intrat în campanie cu 9% şi prestaţia sa nu avea cum să-l ducă mai sus). Nu ştiu cum au stat lucrurile la Iaşi, dar bănuiesc că nu au fost diferite. În condiţiile în care aproape o treime din electoratul democrat a votat cu alt candidat, este evident că nu la Traian Băsescu trebuie să ne uităm în primul rând. Pentru pierderea alegerilor din Bucureşti sunt mult mai vinovaţi Videanu (în primul rând), Blaga şi Negoiţă decât Traian Băsescu.

Preşedintele este vinovat pentru izolarea în care se află acum partidul, iar alianţele cu PRM şi PNG sunt de natură a îndepărta definitiv electoratul educat, cel a cărui mobilizare i-a adus lui Traian Băsescu câştigarea alegerilor. Această izolare îi poate împiedica pe democraţi să profite de câştigarea alegerilor în anumite judeţe, afectând scorul general al partidului. Pierderea electoratului educat – a oricărui tip de electorat – este fatală pentru orice partid în condiţiile în care la vot participă în proporţie de 95% doar „nucleul dur”. Aceşti votanţi nu pot fi aduşi la urne cu un mic şi-o bere şi pot avea darul de a influenţa pe alţii în propriul lor cerc.

Dincolo de greşelile evidente făcute în campanie de PD, una mai puţin observată de analişti a fost că au paraşutat în teritorii liderii de la Bucureşti televizor. Au trecut vremurile votului politic când Boc câştiga primăria Clujului pe baza reputaţiei de la nivel naţional.

În plus, este evident că la alegerile următoare va exista o componentă importantă de vot anti-Băsescu şi rămâne de văzut cum vor gestiona democraţii acest aspect. De asemenea, rezultatul relativ mic în raport cu aşteptările poate duce pe lângă debusolarea electoratului şi la debusolarea activiştilor şi a liderilor locali care să înceapă să-şi caute sprijin politic în altă parte. Nu trebuie uitat că în perioada aceasta democraţii au colectat tot soiul de politicieni de la alte formaţiuni care nu au fidelitate faţă de „brand”.

Un alt tip de electorat care lipseşte democraţilor este cel ideologic. Liberalii au un bazin electoral (7-8%, poate 10%) care votează liberalismul, la fel PSD are un nucleu electoral de stânga (probabil la fel ca la liberali). Discursul democraţilor a fost unul catch-all, care a adunat de la intelectuali ca Mircea Cărtărescu până la becalieni sau vadimişti. Un astfel de electorat este greu de gestionat şi mobilizat la urne.

Principala problemă a democraţilor este însă absenţa unor voci credibile de purtători de mesaj. Boc e penibil, Traian Băsescu este în scădere iar cele două Elene… nu are rost să mai vorbim. Faptul că în ultima vreme s-a încercat aducerea în prim-plan a lui Negoiţă s-ar putea să fie prea puţin şi prea târziu, mass-mdia preluând deja clişeul de „partidul stolobocilor”.

PSD

PSD se transformă din ce în ce mai mult într-o federaţie de grupuri de interese. De la structura monolitică de acum 4 ani evoluţia este relativ impresonantă. O altă evoluţie semnificativă pentru PSD este faptul că sunt primele alegeri care au fost câştigate de „partid” şi nu de Ion Iliescu. Voturile PSD au fost aduse de Dragnea, Oprişan, Mazăre şi ceilalţi nu de Iliescu sau Năstase. De aceea am afirmat că Ion Iliescu are acum mai degrabă un rol simbolic, iar concentrarea campaniei PD pe marea ameninţare reprezentată de acesta a fost o tâmpenie. Trebuie recunoscut PSD-ului că la ora actuală este cel ai democratic partid (ştiu că sună ironic pentru urmaşul PCR, dar aceasta este realitatea).

Cheia succesului PSD a fost independenţa filialelor locale, care au câştigat pe „barba” lor. Pentru PSD, provocarea alegerilor următoare va fi modalitatea în care liderii centrali vor colabora în continuare cu filialele.

Faptul că au mai multe consilii judeţene decât democraţii le va spori şansele de a câştiga mai multe mandate decât aceştia. În plus, au avantajul unui electorat omogen, uşor de mobilizat la urne în sistemul „clasic”. De aceea, social-democraţii au perspectivs unui scor mult mai bun, poate chiar apropiat de cel din 2004.

PNL

Scorul PNL a surprins pe toată lumea şi schimbă complet datele problemei. Profitând de degringolada democraţilor şi de greşelile neforţate pe care aceştia continuă să le facă (alianţa cu Becali) PNL se poate afirma ca singurul reprezentant al dreptei şi poate revendica statutul de partid principal în detrimentul democraţilor.

Pentru PNL, trei sunt problemele de rezolvat:

• eliminarea din prim-plan a liderilor cu potenţial negativ de imagine (Adomniţei, Nicolăescu, David, Norica Nicolai etc.);
• comunicarea mai bună a rezultatelor economice şi scoaterea în evidenţă a meritelor guvernului Tăriceanu;
• mobilizarea electoratului.

Aceasta din urmă va fi foarte greu de făcut, mai ales că, în general, electoratul se mobilizează pe vot negativ, nu pozitiv. Pentru PNL, cheia va fi echilibristica pe care vor trebui să o facă în perioada următoare în relaţia cu PSD, fiindcă există şansa reală ca liberalii să ajungă partid principal în locul PD, deoarece odată intrat Traian Băsescu pe trend descendent democraţilor le va fi greu să păstreze acest statut. Pe de altă parte însă, faptul că majoritatea filialelor locale au ales să colaboreze cu PSD nu cu PD arată că posibilităţile reale de colaborare cu democraţii sunt reduse. Este însă de văzut dacă asta se datorează istoriei recente sau este rodul relaţiilor personale.