Lansată de un partid minor în disperată căutare de subiecte de talk-show pentru a-şi spori vizibilitatea, discuţia despre o „nouă republică” pare să aprindă scena politică. Ba mai apare şi un grup de intelectuali atinşi de un delir mesianic, gata să scrie o nouă Constituţie, mai bună, mai curată, mai uscată. Toate aceste zgomote de fond distrag atenţia de la „mărunţişurile” de zi cu zi, care enervează populaţia, cum ar fi de exemplu obţinerea unui „cadastru”, care durează două luni sau a unei banale vize de flotant care durează minim 10 zile, deşi constă în lipirea unui acţibild pe buletin, operaţiune care se poate face pe loc.
Chiar ne trebuie „o nouă republică”? Evident că nu. Actuala constituţie şi-a dovedit din plin viabilitatea, fiind necesare doar unele mici chestiuni care ţin de „fine tuning” mai degrabă, decât de esenţă. Este încă unul din iureşurile politicianiste care va avea drept rezultat probleme noi alături de cele vechi, cum deja se întrevede în cazul votului uninominal, în care soluţia aleasă mi se pare cea mai proastă posibilă fiindcă singurele lucruri pe care le face sunt împărţirea parlamentarilor în câştigători şi loseri şi zăpăcirea electoratului.
Revizuirea Constituţiei în momentul de faţă este un exerciţiu de imagine al unor veleitari politici la care marşează tot felul de gură-cască din politichia românească în speranţa că vor apărea şi ei la televizor sau prin ziare. De ce nu se poate face o revizuire a Constituţiei acum?
– Societatea este polarizată, astfel încât inevitabil ea va fi construită pe o persoană şi astfel, după ce am avut constituţia Ion Iliescu, vom avea constituţia Traian Băsescu şi toate instituţiile statului vor fi modelate în consecinţă;
– Proiectul a fost confiscat de tabăra pro-prezidenţială – Liiceanu-Stolojan astfel încât este din start marcat de un subiectivism nepotrivit demersului;
– România nu are încă un program naţional post-aderare, nici măcar sub forma unor linii directoare; conducătorii habar nu au încotro se întreaptă şi de ce;
– Un astfel de proces necesită un grad de participare cetăţenesc mai amplu, or în prezent există o lehamite puternică – nu trebuie uitată tevatura cu urnele mobile din 2003;
Nu cred că se poate face o revizuire a legii fundamentale fără măcar un ciclu electoral dominat de normalitate şi de relaţii fair-play între putere şi opoziţie care să permită negocierea şi dialogul. Până acum, opoziţia a fost „duşmanul” care trebuia eliminat (în primul rând, din toate instituţiile staului, înlocuit de „ai noştri”), această duşmănie transferându-se şi la nivelul populaţiei, atingând apogeul în acest ciclu electoral când dezbinarea între simpatizanţii lui Băsescu şi cei care nu îl agreează a atins cote maxime.
Atâta timp cât confiscatorii temei refuză măcar dialogul şi se erijează în unicii purtători ai adevărului nu putem avea o discuţie pe tema Constituţiei, ci doar monologuri ale luminaţilor.
Ma rog, eu sunt de parere ca nu conteaza cine propune ceva, ci CE anume propune. Sigur ca pot exista nenumarate resorturi, interesate, intr-o propunere, dar asta e alta discutie.
Opinia mea despre o noua Constitutie am mai exprimat-o.
In plus, a propos de confiscarea dezbaterii, nu cred ca cineva ii opreste pe liberali sau pe pesedisti sau pe udemeristi sa vina si ei cu ceva in dezbaterea asta, chiar ma mira ca nu zic nimic, lasand pe altii sa creioneze viitorul.
Bine, eu plec de la premiza ca intr-adevar e nevoie de o schimbare de Constitutie.
Am impresia, sau mai bine zis certitudinea, ca politicienii sunt total rupti de realitate. Pe nimeni nu intereseaza lupta dintre Basescu si „Coalitia”, pe nimeni nu intereseaza discutia despre Constitutie sau Noua Republica, pe nimeni nu intereseaza ce a facut Cioroianu in SUA etc. Momentan lumea este preocupata de nimicu gen salarii, pensii, mancarea putina, caldura, facturi la energie, chestii din astea minore si nu pot sa fie atenti la marele plan de reformare al tarii. Va dati seama cat de „ignoranti” suntem?
Acum care este realitate? Poporul este rupt de politicieni sau politicienii de popor? Care este solutia?
@Roaitărs
O discuţie nu înseamnă monologuri paralele.
@Freeforall
Ruptura există, numai că „it takes two for a tango”. Atâta vreme cât cetăţenii îşi vor rezolva probleme în afara cadrului instituţional, politicienii nu au cum să acţioneze instituţional, neexistând presiune asupra lor. Un exemplu banal la o problemă descoperită recent. Părinţii ai căror copii nu au apucat loc în grădiniţă nu s-au dus la primarul de sector să-l preseze pentru o soluţie, ci la directoarele de grădiniţe cu „o atenţie” pentru a-şi rezolva problema lor. Aşa se găsesc numai soluţii individuale la probleme care sunt generale şi care rămân în continuare nerezolvate.
Problema este ca s-au facut presiuni peste tot dar au fost ignorate. Promisiuni desarte „fom face, vom drege, se va rezolva” am tot primit. Se puteau gasi fonduri pentru marirea pensiilor si acum o luna dar nu era nevoie. Acum ca se anunta un an electoral fiecare ciuguleste putin. Aceeasi situatie este si in cazul gradinitelor, lipsa locurilor fiind evidenta de cativa ani. In ciudata reportajelor anuale problema persista. Cum ziceai e nevoie de bunavointa la ambele capete, atata timp cat sesizarile, protestele si rugamintile sunt ascultate de surzi nu vad ce s-ar putea face. Nici votul uninominal nu cred ca va aduce putina responsabilitate deoarece clasa politica este aceeasi. E un cerc vicios si nu vad o iesire.
Eu mor pe chestii din astea cu pensii, in care toate lumea cere. Daca este asa o cerere de gradinite, credeti ca nu o sa apara destule particulare ? In orice piata, unde exista cerere, apare si oferta. De ce trebuie sa fie gradinita de stat/primarie/judet/partid ? De ce sa nu platesti pentru niste servicii. Mie mi se pare ca romanii s-au obisnuit sa fie un popor de asistati. Nu sunt in stare sa faca mare lucru singuri si apoi dau vina pe stat, sistem, etc. La pensionari, din 6 milioane sau cate milioane mai sunt, cred ca jumatate au in jur de 50 de ani. Ce ii impiedica sa munceasca daca nu le ajung banii ? Daca s-ar intampla asa, si fiecare ar avea grija de el si familia lui, n-am mai fi in situatia in care avem 1 pensionar pentru fiecare muncitor. De ce sa platesc eu pensii mai mari ? Ca nu vine Tariceanu cu bani de acasa, tot din impozite ii ia, adica de la aia care fac bani.
@Freeforall
Două titluri mari în ziare şi o ştire la TV strecurate printre două violuri şi trei crime nu este presiune. Presiune instituţională înseamnă formarea unei „asociaţii a părinţilor de copii neadmişi la grădiniţă” care să picheteze primăria de sector, să trimită memorii la prefect, la parlamentarul de circumscripţie, la partide, să ţină problema în atenţia responsabililor mai mult de 2-3 zile.
@Combo
Lucrurile sunt mai nuanţate decât le prezinţi tu. Grădiniţe particulare există, ca şi clinici particulare, ca şi şcoli… etc. Problema este însă că ele sunt foarte scumpe raportat la „puterea de cumpărare”. Un părinte care are un salariu de 1200 lei – adică salariul mediu – nu-şi poate permite să plătească 800 de lei pe lună la grădiniţa particulară (nu discut acum condiţiile de acolo, fiindcă în majoritatea cazurilor nu-şi justifică banii, dar asta este altă situaţie). Dacă mai cumpără o hăinuţă, o doctorie, o bomboană, o jucărie, s-a dus tot salariul său.
În ceea ce priveşte pensiile, aici iar este o discuţie mai delicată şi poate am să scriu săptămâna viitoare un articol pe tema asta.
Din pacate inca nu avem cultura protestului si este normal sa treaca ani buni pana cand vom invata. Pana atunci ne bazam pe presa sau pe putinele ONG-uri serioase. Lumea nu protesteaza pentru ca are prea multe pe cap, lumea are prea multe pe cap pentru ca nu protesteaza 🙂
Inca nu au trecut cei 20 de ani de tranzitie.
Pingback: Replicile saptamanii 7 at Jurnal de noapte