De ce (mai) vrea să amâne PD-L alegerile?

Devin din ce în ce mai multe informaţiile că PD încearcă prin toate mijloacele să amâne alegerile, folosindu-se de PRM în acest sens. Prima indicaţie că PD are de gând aşa ceva a fost o declaraţie a lui Emil Boc în care acuza PNL şi PSD că încearcă să amâne aceste alegeri „prin ricoşeu”. La vremea respectivă, declaraţia lui Boc a surprins, nepunându-se atunci problema unor amânări. De altfel, PSD şi PNL nu au nici un interes acuma să amâne alegerile, aflându-se pe un trend ascendent, mai ales că şi-au trasat colegiile aşa cum doresc.

Eu am fost printre primii care au spus că în cazul alegerilor în sistem uninominal cel mai dezavantajat partid va fi PD. La vremea respectivă majoritatea spuneau că din contră. Cele două rânduri de alegeri care au trecut mi-au dat însă dreptate. Atunci când nu sunt conduşi de Traian Băsescu, democraţii sunt incapabili să fructifice simpatiile electorale (cei 38% din sondaje nu sunt chiar „din burtă”, fiindcă altfel nu ar apărea la toate). Explicaţiile sunt multe. În ultima vreme însă, s-au mai adăugat şi tensiunile din filiale, amplificate de fuziunea cu PDL şi de ascensiunea liderilor acestora în detrimentul vechilor democraţi. În momentul de faţă, democraţii se confruntă cu un val chiar semnificativ de dezertări care le vor afecta grav scorul electoral. Sunt judeţe importante – Constanţa, Buzău, Braşov, Dolj, Oradea, unde democraţii vor obţine scoruri mediocre, tocmai din cauza acestor dezertări.

Devine din ce în ce mai vizibil că PD nu este pregătit acum pentru alegeri. Pe de altă parte, însă, nici amânarea lor nu este cea mai bună soluţie, mai ales în urma greşelii strategice de „oficializare” a legăturii cu PRM. Atâta vreme cât PRM nu era vizibil legat de PD, democraţii puteau folosi cu succes tactica acuzării celor „322” de blocarea/amânarea alegerilor. Acum, îmi este greu să cred că mai pot convinge pe cineva că PRM acţionează în cârdăşie cu PSD şi PNL. Mai ales că Traian Băsescu tocmai le-a dat o mână de ajutor numind un personaj controversat la Curtea Constituţional, completând astfel la timp „echipa”.

Aşa încât, democraţii pică acum în groapa săpată pentru PNL şi PSD, urmând a trage toate ponoasele unei eventuale amânări – dacă, până la urmă se vor amâna. Supărarea lui Traian Băsescu de aici vine – stricarea unei strategii „impecabile” – nu de la simpla alianţă cu PRM. Vă daţi seama ce impact ar fi avut o ieşire în stilu-i caracteristic înfierând, încă o dată, „coaliţia celor 322”. În loc de asta, cei „322” – minus (ce a mai rămas din) PRM – vor arăta cu degetul către PD. Amânarea alegerilor le va conveni de minune – liberalilor (ca şi pesediştilor) că mai stau câteva luni la guvernare, timp în care pot să-şi dezvolte prezenţa în teritoriu, iar tonomatele proaspăt achiziţionate îi vor ajuta, fie şi numai prin simplul fapt că în loc să-i toace în fiecare zi pe ei, îi vor toca pe democraţi (de altfel este foarte vizibilă ostilitatea mass-mediei la adresa democraţilor de ceva vreme încoace).

În condiţiile acestea, a mai amâna alegerile înseamnă pur şi simplu dezastru electoral pentru democraţi – şi, implicit, pentru Traian Băsescu.