Traian Băsescu a rostit ieri în parlament un discurs excelent, cu adevărat prezidenţial. Terenul fusese pregătit cu grijă înainte, prin acele scăpări pe surse, care promiteau un atac devastator la adresa liberalilor şi a lui Călin Popescu Tăriceanu ca şef al guvernului. Ceea ce s-a întâmplat în Parlament a fost exact invers. Se confirmă ceea ce spuneam eu şi anume că preşedintele este pe cale să abandoneze PD-ul în favoarea unei platforme civice. Discursul de ieri din Parlament este platforma-program a acesteia.
Sătul de impotenţa şi incompetenţa PD, preşedintele îşi caută acum susţinători pentru un nou mandat, fiind deschis oricărui partid aderă la platforma sa. PD-L, fie că are 30%, fie că are 20% este oricum insuficient, atât pentru guvernare, cât şi pentru a-i acorda un sprijin pentru un viitor mandat. În plus, rămânând prea legaţi unii de ceilalţi, se incomodează reciproc. Sunt convins că preşedintele ar accepta inclusiv un guvern PSD-PNL dacă acesta îl va sprijini pentru un nou mandat.
Toată lumea s-a legat de „gafa” prezidenţială de a sprijini mai mult sau mai puţin indirect acţiunea PRM. Ţinând cont că acţiunea din Parlament a fost planificată şi executată foarte bine şansele să fie o scăpare sunt minime. Coroborat cu acţiunile PD, strategia pare să fie aruncarea vinei pentru amânarea alegerilor pe PNL, în special – ceea ce, tehnic vorbin, este corect – care a dat o lege intenţionat eronată. Dacă nu ar fi fost greşeala copilărească a lui Emil Boc, planul ar fi mers mult mai bine.
Nu ştiu însă cât de mult va prinde la electorat schimbarea preşedintelui. Într-un anume sens, comportamentul parlamentarilor – şi a clasei politice, în general – nu este chiar blamabil. După patru ani în care i-a făcut cum i-a venit la gură, după toate scandalurile provocate e greu să vii acum în faţa lor să le spui „hai băieţi la treabă, avem o ţară de construit”. Un politician nu este un detergent să-i schimbi ambalajul şi „brandul” şi gata, ai un produs nou. Când treci peste noapte la exact opusul a ceea ce ai fost până acum este normal să fii tratat cu suspiciune.
Aşa cum am mai spus, problema lui Traian Băsescu nu a fost niciodată că este „nebun” – ba chiar asta i-a adus voturi consistente – ci pur şi simplu că s-a dovedit ineficient. În nici o poziţie pe care a ocupat-o nu a obţinut vreun rezultat notabil. Devenit cuminte şi responsabil, preşedintele nu mai are „nici un chichirez” vorba lui Caragiale. Şi nimeni nu-l crede.
