Nu ştiu câtă lume sesizează însă absurditatea acestui Consiliu Suprem de Apărare a Ţării – cât de solemn sună! – această jucărie prezidenţială cu care Traian Băsescu se face că lucrează pentru binele ţării. Desigur, în contextul politic actual, orice punere în discuţie a CSAT va fi interpretată ca un atac la adresa lui Traian Băsescu, astfel încât orice demers în acest sens este inutil. Presimt însă că după episodul de ieri preşedintele îşi va pierde interesul faţă de jucăria sa, aşa cum se întâmplă cu orice nu-i mai aduce un beneficiu de imagine. Instituţia fiind dominată de liberali iar premierul fiind în ultima vreme un adversar mult mai abil, CSATul nu-i mai aduce preşedintelui mari beneficii de imagine astfel încât mă aştept ca reuniunile să fie din ce în ce mai rare.
Faptul că, din cauză că reuniunea nu a ieşit cum voia preşedintele, adică nu s-a soldat cu umilirea ui Tăriceanu, ceea ce trebia să fie un moment epocal al istoriei noastre recente s-a transformat într-un mare fâs reprezintă şi un eşec din punct de vedere comunicaţional. Chiar dacă nu a ieşit cum a vrut el, preşedintele trebuia să iasă în public cu nişte concluzii, eventual să recunoască meritele premierului (aşa cum acesta i-a cerut ajutorul şi i-a mulţumit pentru interesul în activitatea guvernului) nu doar să transmită un comunicat sec. Practic, el îşi compromite eventuale acţiuni similare când îi va fi greu să argumenteze seriozitatea îngrijorărilor sale.
Întrebarea care se pune este cât va mai dura până când preşedintele va schimba tactica, fiindcă în ultima vreme a înregistrat numai eşecuri de imagine, echipa de consilieri dovedindu-şi din plin limitele, chiar dacă multă lume i-a elogiat cu ocazia referendumului, ironizând *steinii PNL-ului. Avantajul relativ al preşedintelui este că partea din mass-media care îi este ostilă a fost suficient demonizată încât prezintă puţină credibilitate.
Preşedintele dă semne că începe să-şi epuizeze resursele de populism, mai ales că el nu dispune de mijloace pentru a-şi însoţi gesturile şi de măsuri concrete cum a fost şi mărirea pensiilor (deocamdată, doar pe hârtie), deşi nu este exclus ca multă lume să fie convinsă că Băsescu le-a mărit pensiile.
Într-un fel, era inevitabil ca promovarea excesivă a pitorescului şi „umanului” să ducă la o anumită saturaţie numai că în momentul de faţă o schimbare de registru de imagine ar duce la alterarea brandului Băsescu şi o decredibilizare a sa. Pentru preşedinte se anunţă vremuri grele, mai ales dacă ne gândim la raportul Curţii de Conturi care l-a găsit în neregulă. Numărul de probleme în justiţie se înmulţeşte şi îi va fi din ce în ce mai greu să le acopere pe toate.
