După decizia de ieri a BNR mă întreb din ce în ce mai serios cine este personalitatea cu cea mai negativă influenţă asupra României din ultimii 20 de ani. Aparent, Ion Iliescu nu are concurenţă, fiindcă influenţa sa este mai vizibilă şi mai emoţională. Între timp însă, Ion Iliescu a ajuns de vreo 3 ani ani în tomberonul istoriei, de unde îl mai scot din când la suprafaţă Traian Băsescu şi câţiva ziarişti tembeli. Isărescu rămâne însă în viziunea populară un „Salvator”, „tehnocratul izbăvitor”, „profesionistul independent”. Datorită faptului că ceea ce face nu este înţeles de prea multă lume, şi-a păstrat neatinsă aura. Spre deosebire de celălalt Salvator, Theodor Stolojan, care a intrat în albie şi a sfârşit mâncat de porci, Isărescu a rămas neatins de mizeria politică, dar căreia i-a fost tacit complice.
În 20 de ani, însă, marele specialist, a asistat senin la prăbuşirea băncilor de stat, a încurajat prin aceeaşi nepăsare aristocrată schemele piramidale, s-a uitat în altă parte când băncile private erau devalizate la începutul anilor 2000 şi a dormit liniştit când FNI veghea pentru el. A asistat senin la crearea balonului imobiliar românesc, luând abia în toamna lui 2008 o măsură ce trebuia luată cel mai târziu în 2007, primăvara. Când a luat-o însă (vorbim de înăsprirea normelor de creditare), un an mai târziu, în plină criză economică, a aruncat economia în recesiune, creând artificial – şi mult mai devreme decât era cazul – o criză de lichiditate. Acum, când economia este în regres, preferă să lasă sistemul fără lichidităţi.
Pentru toate aceste tâmpenii, nu numai că nu dă socoteală, dar nimeni nu pare să-i conteste infailibilitatea. Ce poate fi însă mai tragic decât să fii omorât tocmai de cel pe care îl credeai salvator?
Sigur, până la un punct s-ar putea argumenta că dacă ar relaxa condiţiile, o parte dintre lichidităţile aruncate în piaţă ar fi părăsit ţara, aruncând o presiune suplimentară asupra monedei naţionale. Este perfect posibil. Însă, o altă parte ar fi rămas aici, unde oricum randamentele sunt mult superioare. Păstrarea unei dobânzi mari s-a dovedint ineficientă. Moneda continuă să se devalorizeze, iar banii continuă să iasă din ţară. Mai devreme sau mai târziu (maxim 3 luni), BNR va fi forţată să reducă dobânda şi rezervele minime. Şi atunci? Atunci, pentru unele firme se va dovedi prea târziu.
Din nefericire, Isărescu va candida pentru un nou mandat, pe care îl va primi, cu siguranţă. Scapă cine (mai) poate.
Astea sunt cele mai mici tâmpenii ale BNR! Jocul de-a aprecierea şi deprecierea leului, menţinerea unui diferenţial de dobândă extrem de mare, care a atras capitalurile speculative, liberalizarea prematură a contului de capital ce cusur au? Dar ştii cum e: Marele Licurici porunceşte, România execută. Noi să fim sănătoşi, că datorii de plătit vom avea, căcălău!
Două mici obiecţii: liberalizarea contului de capital a fost făcută chiar târziu, dacă ar fi fost mai devreme ar fi fost ceva mai bine, şi nu cred în ideea „Marelui Licurici”. Prostia şi incompetenţa sunt explicaţii suficiente. În plus, dacă vrei neapărat, mai putem adăuga şi fugărirea inflaţiei (că ţintire înseamnă să îndrepţi o armă în direcţia unei ţinte, or el trage în toate direcţiile)…
Incurcate sunt caile Domnului … Nu vreau sa apar pe nimeni dar nu l-as scoate neaparat ca tap ispasitor de Isarescu pentru ca ani de zile si-a racit gura de pomana. Problema mare nu e la BNR ci as zice ca vine din partea politicului. Oricum partea cu criza era de asteptat sa apara si la noi si e o consecinta directa a recesiunii mondiale. Unii au anticipat inainte ca va trece si pe plaiurile mioritice dar din pacate in sistemul bancar semnalele au fost tarzii si prea abrupte. In alta ordine de idei trebuie vazut ca nici jucatorii din piata nu sunt de acord unii cu altii in privinta masurilor care trebuie luate. Vezi exemplul sefilor Raiffeisen care urla dupa ajutor de stat si al celor de Soc Gen care zic ca n-au nevoie. Noi din afara nu putem decat sa asistam fara a putea sa tragem o concluzie foarte clara despre vinovatul no. 1.
E o parere.
Nu este vorba aici de a arunca vina exclusiv asupra unuia sau altuia. Vina lui Isărescu este aceea de a nu fi fost capabil să folosească eficient şi eficace acele resurse de care a dispus, iar greşelile făcute de el se repercutează negativ asupra economiei. O politică monetară aberantă nu are nici o legătură cu politicul. Nu politicul l-a împiedicat în 2007 să limiteze creditarea, de exemplu, sau să nimerească inflaţia…
Eu înţeleg ce vrea el să facă – şi dacă presupunerile mele sunt corecte, nu vom vedea o relaxare mai devreme de august-septembrie – şi anume să reducă deficitul de cont curent înainte de relaxare, numai că deja acesta se reduce de la sine (vezi datele pe decembrie publicate de INS, care arată o scădere cu 26% a consumului faţă de 2007, ceea ce este foarte mult).
Sa inteleg ca incepi sa fii de acord ca avem o criza si la noi si ca 2009 nu va fi chiar usor? Te vazusem un optimist si mi-as fi dorit sa ai dreptate dar din pacate au inceput sa apara acele date macro de care spuneam si din pacate nu se vor opri aici. Si consumul asta scazut nu a aparut din cauza BNR=ului ci as lua-o si ca o parte a nesigurantei. Lumea nu mai stie daca va mai lucra maine asa ca nu se mai duce sa ia credit. E simplu.
Nu am negat niciodată criza şi nici nu am spus că o să fie uşor. Am zis doar că nu o să fie chiar atât de apocaliptic precum ni se prezintă şi că rămân optimist.
Mă îngrijorează acum amatorismul guvernului (în baza experienţei 2000-2004 credeam că PSD se va descurca mai bine la partea de administrare a ţării).
De asemenea, reducerea consumului este un fenomen natural. Ceea ce nu este natural este reacţia BNR. După cum nu uzi grădina când plouă, nu ţii apa oprită când se anunţă secetă.
Despre politica fiscala a noului guvern si anuntarea targetului de 1,7% de deficit bugetar. Cred ca o mai degraba o masura care sa intareasca credibilitatea noului guvern care este extrem de mica inca din start, o situatie diferita fata de situatia obisnuita a unui guvern care are un capital mare de incredere in momentul in care isi incepe mandatul. Plus ca Romania nu este in recesiune, intr-adevar cresterea PIB-ului este prognozata sa scada in 2009 de la 9% anul trecut la 3% dar ramane totusi pe plus, ceea ce e mult mai mult decat previziunile pentru Europa de Vest. Ma intreb care ar fi fost reactia in cazul contrar in care guvernul ar fi anuntat ca se imbarca intr-o politica bugetara mai relaxata anuntand un deficit mai larg decat cel impus de pactul de stabilitate. Nu cred ca ar fi fost multi care sa spuna „taxpayer’s money well spent” avand in vedere cotele abisale de neincredere in clasa politica.
Despre politica monetara a BNR mi-e mai greu sa ma pronunt de aceea nici nu o fac. Dar din ce am citit se asteapta o scadere a dobandei de referinta deja in februarie. Iar aici ai poate dreptate in sensul in care nu a fost folosita la capacitatea ei maxima pentru a contracara downturn-ul economic.
Da, guvernul Boc a plecat la drum cu un capital de antipatie pe care nu l-a avut nici un alt guvern. Pe de altă parte însă, şi ei, şi preşedintele Băsescu, fac tot ce le stă în putinţă pentru a confirma şi cele mai negre aşteptări. Coroborat cu gafele BNR iată toate premisele unui dezastru economic.
Eu cred ca Traian Basescu !
Esti prea pesimist:) Again, ce alternativa credibila ar avea guvernul Boc? Cred ca ceea ce face acum este the lesser evil cu un real potential de castiguri de imagine, plus ca reducerile bugetare de acum paveaza drumul pentru un stimul bugetar ulterior, una fara alta nu merge. Ok, ordonanta de urgenta privind cumulul pensiei cu salariul a fost un exemplu de proasta comunicare – by the way, astept opinia intelectualului Cartarescu, pentru ca opinia omului de cultura Dan Puric mi-a dat convulsii de ras spasmodic ca de fiecare data:) E interesant si contradictoriu totusi cum un om care si-a consolidat pozitia de artist ca o intrepridere privata (cel putin dupa revolutie) indrazneste sa desfiinteze statul sub pretext ca nu sprijina cultura. Second, vorbind de o politica bugetara expansionista credibila, catre ce ne-am putea orienta? Intr-o crestere a cheltuielilor publice nu cred deloc – va avea un rezultat cel putin greu de cuantificat si si mai greu de justificat – probabil o scadere a taxelor corporate ar merge.
Despre ce reduceri bugetare vorbim când înfiinţezi 3 ministere noi, nici unul dintre ele justificabil? E mai degrabă o „poză” care nu le iese, tocmai fiindcă media le caută nod în papură. În administraţie e loc suficient de reducere, cel puţin 30% fiind sinecuri fără vreun obiect de activitate serios (dar trebuie menţionat şi vreo 10-15% care are personal insuficient pentru volumul de activitate). Oamenii au început pompieristic şi nu cred că-şi vor reveni. Poate un acord cu FMI să le dea o direcţie… E ceea ce a lipsit şi liberalilor, dar ei au beneficiat de o conjunctură economică pozitivă şi una politică negativă, în vreme ce la actuala putere e invers, şi le-a fost mai uşor.
Fair enough. Cu precizarea ca faptul ca media „le cauta nod in papura” e basically un lucru bun, altfel nu vad de ce ar exista media (eliminand optiunea ca chiar ar incerca sa prezinte o viziune obiectiva asupra faptelor caz in care i-as aplauda). Basically este o masura pe care le-a luat guvernul Boc pana acum pentru reducerea cheltuielilot publice : limitarea salariilor „bugetarilor de lux” din conducerea companiilor de stat (bani marunti relativ la GDP dupa parererea mea) si decizia de a nu reinnoi 145.000 de posturi din administratie devenite disponibile in urma pensionarilor. Ordonanta de urgenta relativa la cumularea pensiei cu salariile nu e o reducere bugetara pentru ca se vizeaza noi angajari pastrand cheltuielile intacte, dar are meritul de a fi o masura anti-ciclica. Contra-balansul : infiintarea a 3 ministere noi. Acum trebuie puse in balanta costurile si beneficiile : costa cele 3 noi ministere mai mult decat scaderile de cheltuieli? Je suis preneur pentru un calcul transparent. Cat de pompieristic e ramane de vazut pe termen lung, daca reducerile de cheltuieli bugetare sunt acompaniate de o reforma in administratie care sa faca ca ele sa devina structurale. Daca nu, atunci nu rezolva nimic pe termen lung. Orice masura de short term e pompieristica daca te iei dupa Friedman, dar daca balanta bugetara e pozitiva atunci e un prim pas pozitiv. De la o clasa politica ca si cea din Romania deocamdata nu ne putem astepta la mai mult, deci keep expectations low.
poate Isarescu a gresit nerestictionind creditarea mai devreme , dar oare nu la fel au facu toate celelelte economii care se zbat acum cu efectele propriilor greseli ? ce au facut acolo guvernatorii ? Apoi politicul poate indatora tara prin imprumuturi si promisiuni electorale fara sa tina seama de ce spune Isarescu….si asa a si facut .ghitacv@yahoo.com