În urma consultărilor de la Cotroceni măcar un lucru a devenit clar. Guvernul Tăriceanu îşi trăieşte ultimele (două?) săptămâni. Pentru PNL, nu cred că se putea un lucru mai bun înainte de a se îngropa singur în ridicol. Ce se va întâmpla însă cu PSD şi PD?
Avem aici un joc interesant, ca între cartofori bătrâni. Fiecare parte ştie că cealaltă vrea să-l înşele, însă este atât de încrezător în forţele proprii încât e convins că păcăleala i-o va administra chiar el.
În presă răzbat două scenarii. Varianta PSD – moţiune de cenzură, preşedintele numeşte un premier de la PSD şi Mircea Geoană face guvernul. Varianta PD – moţiune de cenzură, preşedintele numeşte un premier PD, acesta nu trece în Parlament şi avem alegeri anticipate.
Avem două probleme:
– moţiunea de cenzură a PD va avea dificultăţi în a fi acceptată de celalte partide, inclusiv de PSD;
– moţiunea de cenzură a PSD poate trece lejer (practic, doar PNL va vota împotrivă), însă îmi este greu să înţeleg cum pot fi pesediştii siguri că Traian Băsescu va numi un premier de la PSD.
Judecând însă ce se întâmplă în presă unde a început deja tămâierea grupului de la Cluj prezentat drept „cei mai curaţi şi mai drepţi dintre pesedişti”, cu care şi eminentul jurist Boc ar putea colabora este posibil ca premierul să fie Vasile Puşcaş, cel pe care Băsescu l-ar fi vrut chiar ministru în guvernul Tăriceanu (I), iar Geoană să se aleagă cu praful de pe tobă dimpreună cu „o anumită parte a PSD”, adică Ion Iliescu şi Viorel Hrebenciuc.
Din punct de vedere politic, Băsescu ştie că „cei 322” ar vota-o şi pe Elena Udrea premier doar ca să-şi păstreze fotoliile, aşa că poate numi pe oricine doreşte el, atâta timp cât prima parte a planului – debarcarea lui Tăriceanu – s-a realizat. Pentru asta trebuie realizat în PSD un consens între grupuleţele rivale cu privire la participarea la guvernare, însoţit probabil de câteva sacrificii rituale.
Intuiţia mea este că, într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat vom asista la crearea unui pol de centru-stânga pe rămăşiţele FSN-ului în ciuda imensului tam-tam pe seama polului de dreapta. Nu trebuie uitat că în „economia” voturilor lui Traian Băsescu, electoratul propriu-zis de dreapta era puţin, grosul fiind electoratul de stânga al PD-ului şi o parte din electoratul lui Ion Iliescu, Vadim Tudor şi, mai nou, Gigi Becali. Acesta din urmă este teoretic de dreapta, prin prisma ideologiei legionare promovate de „războinicul luminii” însă vorbim practic de electoratul iniţial al lui Ion Iliescu, cel care are nevoie de „tătuc”, indiferent de direcţia (ideologică) din care vine.
Astfel, cinic cum îl ştim, Traian Băsescu se poate roti linişti de la dreapta înapoi la stânga, sau opri la centru unde poate ajunge „noul PSD”, căci cele 20 de procente ale acstuia sunt aproape duble faţă de procentele reprezentând dreapta pe care le va pierde. Trebuie să recunoaştem că un partid cu Blaga, Stolojan, Flutur, Diaconescu, Rus, Ponta nu pare chiar atât de odios, mai ales dacă este condus de „unsul lui Dumnezeu”, iar eminentul jurist Emil Boc nu va mai prididi pe la televiziuni explicându-ne cum alianţa cu PSD-ul demonizat atâta vreme cât era aliat cu PNL, acum, că s-a căit şi a descoperit „calea şi adevărul”, e tocmai bun de o alianţă. Iar Stolojan şi Stoica vor ajunge şi ei la concluzia că „opţiunea de centru” ne-a fost impusă de către electorat în urma votului la referendum şi vor intra şi ei sub aripa ocrotitoare a FSN-ului convertit la creştin-democraţie după lungul ateism iliescian prin mila „alesului lui Dumnezeu şi al poporului român”, Traian Întâiul. Ce părere va avea electoratul despre ast? Ei, asta ne-o vor spune mega-sondajele de opinie „realizatre de toate instituţiile de sondare din ţară”, după cum spunea eminentul jurist Emil Boc la ieşirea de la Cotroceni. Ce rost are să ne deplasăm la urne când ne poate spune INSOMAR-ul cum şi câţi am votat?
1. Felicitări pentru „mutarea” pe noul domeniu (şi reorganizarea implicită, nu-i aşa?); la sugestia ta, mi-am actualizat lista de RSS-feeds;
2. Alegerea WP ca engine pentru PoliTichii (numele e grozav, ai fost foarte inspirat!) mi se pare de bun simţ, doar template-ul nu prea mă unge.
Dacă îmi permiţi câteva observaţii: dpdv grafic tema corespunde ideii sitului, dar mi se pare greu de citit, probabil de la dimensiunea mică a fontului pe fundalul „ziaristic”; pe domeniul vechi, puteam citi într-un RSS reader tot cuprinsul articolului, fără să mai vizitez situl, dar acum în reader se văd doar excerpt-uri … which would be fine by me dacă articolul întreg l-aş putea citi mai lejer; other than that … mult succes cu noul blog!
3. Revenind on topic, nu cred că ceea ce prefigurezi tu în acest articol e de natură să mă înveselască prea mult! în esenţă, felul în care ai judecat e corect, dar să nu uităm de „the bigger picture”: mai avem de suportat „licuricismul băsescian” încă 2 ani, atât noi cât şi parlamentarii (ciocoii) vechi şi noi; în condiţiile astea, în încrengătura de interese divergente mai mici sau mai mari ale diverşilor aleşi, România are doar de suferit, (aproape) indiferent de rezultatul de moment al jocului politic; pentru că, vezi tu, depindem enorm de relaţiile externe (diplomatice, dar mai ales economice) care vor fi în mod cert (sunt deja!) afectate de bâlciul dâmboviţean.
Nu doresc să intru în detalii, dar ce mă enervează cel mai mult este faptul că, deşi economia este mai „decuplată” de politic decât era acum câţiva ani, căcăcioşii nostri de politicieni (indiferent de apartenenţa lor la vreun partid sau altul) nu reuşesc să priceapă un lucru simplu şi adevărat încă de pe vremea primelor democraţii ale civilizaţiei: penteru a-şi putea vedea liniştiţi de afaceri, trebuie să ofere pâine şi circ! Musai în ordinea asta!
Ori noi primim doar circ!
Să nu fiu înţeles greşit: nu sunt adeptul pomenilor sau al statului providenţial, ba dimpotrivă; nu la pomeni m-am referit când am pomenit de pâine, ci la a stimula economia privată …
Cred că încep să devin incoerent … mă opresc aici.
Încă o dată, scuuces noului blog!
Mersi de feedback. Am să văd ce pot să fac cu fonturile. În ceea ce priveşte feedul, este de la WP şi nu ştiu cum aş putea să o rezolv.
Revenind la politichii…
În urma decuplării economiei de la politic, domeniile în care politicienii mai puteau face „un ban cinstit” s-au redus foarte mult, de aici şi acutizarea conflictului politic. De asemenea, datorită creşterii economice, statul are mai mulţi bani de cheltuit la dispoziţie şi asistăm şi la o modificare a „modelului de afaceri”, de la „căpuşare” la contracte privilegiate cu statul în licitaţii publice.
Ma tem ca de contractele privilegiate cu statul nu vom scapa prea repede, din motive structurale: statul are nevoie de bunuri/servicii/lucrari, pe care le cumpara de la firme private, normal, ca in orice economie de piata. Nici americanii nu fac exceptie la capitolul asta, vezi contractele super-generoase ale Hulliburton cu guvernul SUA pentru diverse prestari in Irak si in alte parti (Dick Cheney fiind un fost sef al acestei companii).
Din moment ce orice licitatie poate fi, cel putin la un nivel subtil (in cel mai bun caz, ca se poate si mai de-a dreptul…), dirijata spre un anumit rezultat, in zona asta va ramine o suspiciune ce nu va putea fi intotdeauna dovedita…
Erata: Halliburton
Buna observatia despre invartelile lui Basescu intre dreapta si stanga. Cred ca de fapt daca il iei la puricat nu stie diferentele dintre ele.
In alta ordine de idei refacerea FSN-ului sub aripa conducatoare a lui Basescu presupune spargerea sau distrugerea PSD-ului ceea ce nu prea cred. Mai plauzibila este atragerea unui numar cat mai mare de parlamentari in barca noului partid prezidential. Lucrul acesta deja a inceput sa se faca !
Pentru Roaitars : si compania Bechtel este o abonata a unor astfel de contracte.