Băsescu, liberali, PSD
- Călin Popescu Tăriceanu repurtează prima mare victorie în faţa lui Traian Băsescu. Nu este vorba numai de o victorie, ci chiar de o umilire a preşedintelui, echivalentă, oarecum, cu victoria prezidenţială de la referendum. Traian Băsescu surprinde în continuare prin inadecvare şi comportament ilogic. Promulgarea legii nu are nici o logică, atâta vreme cât liberalii efectiv şi-au bătut joc de el cu fundamentarea. Îmi este greu să înţeleg comportamentul preşedintelui de după referendum când face gafă după gafă, greşeli „ne-forţate”, cum se spune la tenis. Opoziţia iniţială la această lege putea foarte bine fi speculată inteligent prin jucarea în continuare a rolului preşedintelui responsabil care împiedică guvernul să ducă ţara în colaps. Şi-aşa guvernul este perceput de populaţie ca unul de incompentenţi şi obligarea fundamentării serioase a surselor de finanţare i-ar fi adus în final câştigul sub forma „dacă nu eram eu se alegea praful”, putând asfel să-şi asume integral majorarea pensiilor. Aşa, a rămas doar cu o opoziţie care acum pare politicianistă, de vreme ce promulgă legea fără a primi ceea ce ceruse. Cum te mai poţi numi om politic serios promulgând o lege „iresponsabilă”. Ori este iresponsabilă, şi atunci te lupţi până la capăt împotriva ei, ori faci doar gargară şi atunci nu mai poţi pretinde seriozitate. Am mai spus, Traian Băsescu avea succes în postura de „singur împotriva tuturor” când câştiga toate bătăliile. Acum, le pierde pe toate fără drept de apel. Preşedintele repetă aceeaşi greşeală ca şi Adrian Năstase, de a se înconjura de nulităţi şi yesmeni, care îl sfătuiesc complet aiurea, fix într-un moment în care instinctele sale de politician în trădează.
- Pentru PNL, această victorie vine ca o gură de apă pentru un însetat. Cu această ocazie, pot prelua un segment electoral disciplinat şi foarte numeros, un electorat care îndeobşte vota cu PSD-ul şi care nu se mai regăseşte în discursul liderilor acestuia. În plus, la pensionari, perioada interbelică în care PNL era mare şi puternic este ceva trăit pe propria persoană sau oricum, foarte apropiat de copilărie, astfel încât se poate naşte un declic emoţional.
- PSD-ul plăteşte şi el inabilitatea politică faţă de votul uninominal. Deşi Dan Andronic spune că „sondaje serioase” dau PSD-ul peste 20%, mă tem că nici 10% nu mai pot spera. La modul cel mai serios.
