Sondaje, echilibru, pensii…
Sondajul Gallup pe iulie confirmă trendul descendent al preşedintelui Băsescu şi al PD. Această scădere nu se datorează însă numai pensiilor aşa cum greşit se afirmă. Sunt mai multe explicaţii:
- Procentele iniţiale era binişor umflate, atât de firmele de sondare (INSOMAR şi IMAS fiind sub influenţa lui SOV, CURS lui Lăzărescu, deci apropiate preşedintelui), cât şi de simpla emoţie cauzată de campania electorală pro-referendum. Participarea scăzută la referendum a demonstrat că susţinerea reală a preşedintelui nu este chiar atât de mare, deci scorurile de 50% şi peste pentru PD erau oricum neverosimile.
- După referendum, preşedintele a făcut o serie de gafe care nu aveau cum să nu lase urme, mai ales asupra unei părţi mai elevate a electoratului său. În plus, comportamentul din ce în ce mai jenant al unor intelectuali din jurul său (Patapievici, Liiceanu, Pîrvulescu…) a fost de natură să accentueze dezgustul.
- Absenţa oricăror acţiuni politice semnificative din partea PD-ului, care s-a făcut remarcat exclusiv prin bâlbâielile penibile cu ocazia moţiunii de cenzură şi comportamentul absolut descalificant al primarului Capitalei, care pleacă în concediu ori de câte ori e vreo problemă în Bucureşti.
- Recenta campanie de băi de mulţime a preşedintelui care coincide cu scăderea lui în sondaje nu a adus nimic nou şi accentuează şi maimult imaginea unui preşedinte ahtiat după imagine. Se accentuează astfel ideea că a greşit cu pensiile şi acum „recuperează”. Numai că a devenit deja plictisitor.
Ceea ce mă surprinde însă pe mine este creşterea PSD, o creştere care de asemenea nu are nici o justificare în acţiunile politice ale acestuia, în condiţiile în care nu cred că social-democraţii au capitalizat ceva din majorarea pensiilor. Creşterea opţiunilor de vot pentru PSD nu este însoţită şi de creşterea liderilor săi, cum este cazul PNL, ajuns la 17% în condiţiile în care există o aprobare a cţiunilor guvernamentale de peste 40%, deci mai este destul loc de creştere. Tăriceanu însuşi este în creştere (este adevărat, „încrederea” este un indicator nerelevant în sine, important fiind aici doar creşterea). De altfel, PNL a avut după referendum un comportament politic coerent şi bine coordonat, ceea ce nu se poate spune despre PSD.
Predicţia mea este că ne vom îndrepta spre un nou moment de echilibru, de data asta mai sus de 22% cât a fost acum un an, poate undeva spre 30% în condiţiile în care doar PNG ar mai avea şanse să depăşească pragul electoral de 5%, moment care va fi atins probabil după alegerile euro-parlamentare, momentul „adevărului” pentru PD.
30% pentru cine? PNL?
Corecte afirmatii.
Polii politicii romanesti sunt PD, PNL si PSD. Eu cred ca procentele vor fii oarecum echilibrate in momentul alegerilor undeva intre 20-35% la fiecare, mai mult sau mai putin functie de comportamentul de pana atunci.
PS
Daca aveam un presedinte jucator pana mai ieri de putin timp avem un presedinte gunoier! Probabil noul sau slogan electoral va fi : ” Sa murdariti bine ! „
Murdarirea este buna 🙂
daca PNL si PSD obtin fiecare peste 20%, PD poate castiga linistit alegerile pentru ca nu va face guvernul. Insa pentru prima data avem 3 forte politice aflate intr-un echilibru instabil. din care cel mai castigat pare sa fie PNL deoarece are potential de coalitie cu oricare din cele 2 tabere.
Răzvan, orice sistem politic în trei este instabil. Am tot crezut că ciclul acesta electoral se va încheia în doi, dar nu mai sunt şanse. Şanse nu ar fi nici în ciclul electoral următor, deoarece nici unul dintre partide nu va avea suficient ca să guverneze singur, ceea ce va duce obligatoriu la o coaliţie de 2, astfel încât cel de-al treilea va asigura opoziţia.
În opinia mea, cea mai bună variantă ar fi coaliţia PSD-PD şi, pe termen mediu, unificarea lor, fiind mai apropiate natural unul de celălalt, iar PNL asigurând opoziţia de dreapta.
Lirismul tau, Cristi, nu are termen de comparatie (nici macar in lirismul meu pesedist)…
E o autentica poema liberala (mai ca era sa zic in si bemol).
Vezi că acum confunzi genurile 😀
Poate fi cel mult SF 😛 Lirism în nici un caz.
PNl nu are puterea sa faca opozitie, va fi intotdeauna un partid mic. E greu de crezut ca liderii actuali vor putea sa ridice atat de mult partidul incat sa devina principalul partid de dreapta si o optiune viabila pentru opozitie sau putere.
Nu cred că liderii trebuie să facă ceva. Atâta timp cât PD este orice numai partid de dreapta nu, PSD este asumat partid de stânga, PNL este singura opţiune viabilă pentru alegătorii de dreapta. Nu trebuie uitat că nici în 2000-2004 PNL nu a făcut cine ştie ce opoziţie. Până acum singurele cu vocaţie de partid de opoziţie s-au dovedit PD-ul şi PRM-ul.
PSD-ul s-a străduit, dar în 1996-2000 nu a avut nevoie, iar acum a călcat în străchini.