Cum să-ţi renovezi apartamentul pentru to(n)ţi

Colecţia „pentru to(n)ţi” lansată la noi de Teora a fost una dintre cele mai bune colecţii de cărţi educative. Desigur, ea este continuată acum, parcă de editura ALL sub o altă titulatură. Este unul dintre cele mai inspirate titluri – şi una din rarele ocazii când varianta în limba română sună mai bine decât cea în engleză. În fine. Finalizând renovarea apartamentului, mă grăbesc să împărtăşesc lecţiile învăţate cu acest prilej. Ştiu că sunt nenumărate site-uri pe care găsiţi astfel de sfaturi, numai că foarte puţine se şi potrivesc. Până când voi termina volumul, iată în „sneak preview” decalogul:

1. Luaţi-vă concediu. Renovarea apartamentului este un „full time job”. Nu mergeţi pe „încredere” că nu este cazul. Lucrurile sunt foarte simple: meşterii, fie că sunt „particulari”, fie că sunt „firmă”, sunt „angajaţi” şi ca orice angajat caută să scape cât mai uşor şi cu cât mai puţin efort, de aceea trebuie supravegheaţi cu atenţie. Nu toţi fac asta din răutate sau incompetenţă, ci pur şi simplu pentru că aşa au fost învăţaţi.
2. Nu angajaţi „echipă”. Dacă nu apelaţi la serviciile unei firme specializate, nu angajaţi în nici un caz o echipă „completă”. Aveţi toate şansele ca cel puţin o parte să fie făcută de mântuială. „Echipele” sunt de obicei formate de un „conducător de lucrări” care coordonează mai mulţi „meseriaşi”, uneori chiar 2-3 „echipe”. În plus, echipele acceptă în general mai multe lucrări simultan şi din cauză de „bad timing” riscaţi ca renovarea să se prelungească din cauză că instalatorul nu a terminat cealaltă lucrare, de exemplu. Pentru fiecare etapă angajaţi specialişti: instalator, electrician, zugrav, faianţar, parchetar, tâmplar…
3. Nu lucraţi cu „ciubucari”. Nu apelaţi la serviciile unor persoane care lucrează în altă parte şi care mai trec pe la dumneavoastră „după program”, mai ales în cazul electricienilor şi instalatorilor. Eventual, pentru instalaţii faceţi un efort şi lucraţi cu o firmă specializată.
4. Nu angajaţi fără referinţe. Nu lucraţi „în orb”, ci numai pe bază de recomandări.
5. Stabiliţi de la bun început cum vreţi să fie executată operaţiunea, de preferat chiar în scris. Veţi evita astfel discuţii de genul „păi nu mi-aţi spus că vreţi firul acela îngropat” sau că oglinda trebuia mai sus… Nu acceptaţi „nu se poate”, „e greu”, „nu se face aşa ceva”. Este casa voastră şi ea trebuie să arate aşa cum vă doriţi. Nu trebuie să acceptaţi ca pentru o jumătate de oră în plus din timpul meşterilor să trăiţi ani de zile cu o ţeavă în cel mai incomod loc cu putinţă.
6. Cumpăraţi singuri toate materialele. Veţi avea mari surprize. Meşterii vor încerca să vă îmbie cu „lăsaţi că am eu un băiat la fabrică şi-mi face rost la juma’ de preţ”. Materialele de construcţie (vopsea, ipsos, adezivi) sunt în general de calitate similară şi la preţuri similare. În schimb, la instalaţiile sanitare şi electrice este obligatoriu să cumpăraţi lucruri de calitate, din magazine, cu factură şi certificat de garanţie. Cumpăraţi materialele pe măsură ce este nevoie de ele, mai ales pe cele consumabile, altfel riscaţi să rămâneţi cu ele în plus.
7. Nu trebuie să vă fie ruşine să întrebaţi. Întrebaţi permanent ce fac, de ce fac aşa… Materialele noi sunt foarte uşor de montat chiar de un nespecialist şi dacă vi se pare ceva în neregulă nu ezitaţi să întrebaţi. Documentaţi-vă înainte pe internet (Softpedia e o sursă bună) despre diverse materiale sau firme.
8. Evitaţi să lucraţi cu fumători. Vă puteţi trezi cu o arsură de ţigară în cel mai nepotrivit loc. Ca să nu mai vorbim de fumul care va intra în pereţi (chiar dacă sunteţi fumători).
9. Nu oferiţi stimulente. În nici un caz nu le daţi de băut meşterilor altceva decât suc sau apă minerală. Aţi negociat un preţ, la final îl plătiţi. Nu este nevoie de suplimente.
10. Negociaţi preluarea deşeurilor. Cea mai simplă variantă este să negociaţi cu un „cetăţean de etnie rromă conducător de atelaj Dacia Papuc” preluarea lui în schimbul caloriferelor vechi şi eventual a tocăriei dacă aţi schimbat tâmplăria.