Factorii influenţatori ai alegerilor prezidenţiale

În articolul precedent spuneam că actualele sondaje sunt irelevante deoarece efectele crizei economice vor avea darul de a le influenţa decisiv. Pe lângă efectele crizei, un alt factor important este dorinţa de schimbare. În 1996, Ion Iliescu avea în turul I în jur de 10% avans în faţa unui Emil Constantinescu, acesta fiind considerat – ca şi challangerii lui Traian Băsescu – un politician slab, neinteresant. Momentele psihologice sunt similare.

Atunci am avut guvernul Văcăroiu, până de curând deţinătorul incontestabil al titlului de cel mai dezastruos guvern post-revoluţionar. Acum, guvernul Boc se străduie să depăşească performanţele. Diferenţa constă în faptul că Văcăroiu a făcut prostii, iar Boc nu face nimic. Sunt 8 luni de când guvernul se află în funcţie, la care mai adăugăm ultimele două ale mandatului lui Tăriceanu când, de asemenea, guvernul nu a mai făcut nimic şi avem deja aproape un an de când România nu mai este administrată şi asta se vede în declinul economic permanent din această perioadă.

Sondajele de până acum par să indice faptul că dorinţa de schimbare nu este foarte mare. Pe de altă parte însă, în jur de 62-66% din voturi merg către un alt candidat decât Traian Băsescu. O scădere a acestuia sub 35%, practic, bazinul electoral PD, pe care se pare că o dă ultimul sondaj INSOMAR, va duce la minimizarea şanselor de recuperare în turul II.

Din punct de vedere politic, Traian Băsescu pare să-şi fi epuizat „trucurile”. Vizitele în zona maghiară şi zgândărirea sentimentelor naţionaliste indică dorinţa aproprierii electoratului peremist reînviat de recenta victorie a lui Vadim Tudor. Mă rog, reînviat mi se pare un pic cam mult. Părerea mea este că acest electorat este în scădere, creşterea procentuală fiind datorată faptului că electoratul celorlalte partide nu a mai participat la vot. Altfel, Vadim rămâne în jur de 4-5% iar Gigi Becali la 1-2% în cazul unei mobilizări peste 40% la vot. Vadim este creditat cu cca 10%, în principiu procente care s-ar putea duce în turul II la Traian Băsescu, în măsura în care aceşti votanţi vor mai merge la vot. Raportat la grupul de 62-66%, alegătorii lui Vadim nu sunt suficienţi pentru a „întoarce”.

Aritmetica de mai sus este contrazisă de cercetările de până acum care arată că Traian Băsescu câştigă în turul doi, indiferent de adversar, cu diferenţe de la 8 la 50% (75-25 în cazul ASR Principele Radu). Diferenţă deocamdată confortabilă, păstrată şi de strategiile falimentare de până acum ale contracandidaţilor. Pornind totuşi de la diferenţa foarte mare 35-65 dintre Traian Băsescu şi „restul lumii” mi se pare un pic ciudat ca Traian Băsescu să ia o treime din voturile lor. Exceptând voturile lui Vadim, nici acelea integral, nu-l văd pe Traian Băsescu luând foarte mult de la PSD/PNL, UDMR sau ASR Principele Radu. De asemenea, mi se par mai motivaţi cei care doresc schimbarea decât apărătorii lui Traian Băsescu.

Astfel, principalii factori care vor influenţa alegerile prezidenţiale vor fi:

• Capacităţile de mobilizare ale partidelor. Aici PSD şi PD nu au egal şi sunt egal de motivate: PD ştie că dacă Traian Băsescu pierde vor pleca de la guvernare, PSD ştie (sper) că dacă iese Traian Băsescu vor pleca de la guvernare. Niciuna din părţi nu are chef să împartă puterea cu cealaltă, mai ales PSD care a cam luat ţeapă. În amândouă partidele există tabere ostile preşedintelui şi care trag pentru celălalt. La PSD, Ion Iliescu este un politician prea abil şi îl antipatizează prea mult pe Traian Băsescu pentru a-l sabota la modul real pe Geoană, deşi se încearcă în mod vizibil să se creeze un conflict între ei. Dincolo, ţinând cont că EBA a ajuns europarlamentar…
• Criza economică. Din nou egalitate. Mircea Geoană nu are şanse de a-şi convinge colegii să plece de la guvernare, deci nu va putea să se disocieze foarte mult de efectele crizei. Pe de altă parte, au jucat destul de bine cărţile şi în momentul de faţă PD pierde mai mult ţinând cont că ei dau premierul şi deţin ministerele economice. Pentru PD va fi greu de recuperat efectele Pogea, Ridzi şi, cel mai probabil, Elena Udrea. Şi PSD a reuşit o „greşeală neforţată” în cazul Spiru Haret, dar Abramburica este dispensabilă şi nu este uşor de legat de Geoană. Acesta a reacţionat foarte bine şi la timp în acest caz. Avantajat este Crin Antonescu, care poate profita de degradarea economiei folosindu-se de perioada Tăriceanu şi de propuneri populiste gen cota unică de 10% şi TVA de 15%. Sunt însă sceptic cu privire la capacitatea lui Crin de a profita.
• Dorinţa de schimbare a electoratului. Cei 5 ani cu Traian Băsescu au fost suficient de obositori şi au dus la lehamite peste 60% din electorat. Pe măsură ce competiţia se va apropia, coroborat şi cu continuarea atacurilor media la adresa lui Traian Băsescu şi a apropiaţilor săi şi cu degradarea economiei este posibil ca acest electorat să se mobilizeze în favoarea challangerului. Aici va fi un element interesant de urmărit. Până acum, challangerul a fost de dreapta (Emil Constantinescu, respectiv, Traian Băsescu) şi, în general, electoratul retras este de dreapta. În momentul de faţă, există trei competitori pe zona de dreapta, Traian Băsescu, Crin Antonescu şi ASR Principele Radu, dar nici unul suficient de atractiv.
• Guvernul Boc. Se pare că după Ridzi va urma Elena Udrea. Deja a început „pregătirea de artilerie”. Aici situaţia este foarte riscantă pentru PSD. Căderea Elenei Udrea poate antrena căderea guvernului Boc şi numirea unui guvern de tehnocraţi, cu Macovei la Justiţie, Cristian Preda la Externe, Stolojan la Finanţe, Dăianu la Economie, Cioloş la Agricultură, Liiceanu la Cultură, Valeriu Stoica la Interne, Miclea la Educaţie sună destul de bine pentru mulţi şi îl poate propulsa pe Traian Băsescu în câştigător detaşat. Mişcarea următoare fiind abandonarea/scindarea PD şi formarea unui nou partid. Aici, aliatul PSD este chiar… Emil Boc însuşi, pe care nu-l cred în stare de suicid politic, mai degrabă se va baricada în palatul Victoria cu ficusul bonsaiul în braţe.
• Retragerea PSD de la guvernare. Vehiculată prin anumite cercuri, este totuşi riscantă. Deocamdată, PSD nu s-a compromis vizibil la guvernare (cazul Spiru se va stinge în câteva zile şi totul va rămâne „cum am stabilit”), iar o retragere i-ar oferi lui Traian Băsescu posibilitatea de a arunca toată vina pe miniştri PSD şi a reînvia „coaliţia 322” (redusă pentru moment la „moguli”). Nu văd ce ar putea câştiga PSD din retragerea de la guvernare.

În continuare rămân adeptul ideii că Traian Băsescu nu va candida (acum a amânat decizia oficială până în noiembrie), cu atât mai mult în eventualitatea căderii Elenei Udrea şi după alegerile prezidenţiale vom avea parte de o scindare a PD. PSD va plăti integral factura crizei iar Traian Băsescu va încerca revenirea la sfârşitul lui 2010 ca premier. PNL mai are o şansă, de data asta chiar ultima, după debarcarea lui Crin.