Ocazional, ideea guvernului de tehnocraţi apare în discuţie ca soluţie la incompetenţa clasei politice actuale. În momentul de faţă, pare să existe şi un model de succes în acest sens, Ungaria. Poate fi replicat acest model în România? Nu, şi iată de ce:
- România nu are un corp de manageri publici independenţi. La nivele central şi la nivel local, cam tot ce înseamnă poziţii de conducere sunt pe bză de „algoritm” nu de competenţă. În aceste condiţii, orice tehnocrat va fi sabotat iar măsurile nu vor ajunge să fie puse în aplicare.
- România nu are un corp de tehnocraţi cu expertiză în zona de politici publice iar succesul şi competenţa în domeniul privat nu sunt o garanţie.
- Nu avem tradiţie. Singurele guverne de tehnocraţi de la noi a fost conduse de oameni din sistem şi au fost guverne de tranziţie, cu mandat limitat. O decizie de reducere a funcţionărimii de stat cu 20% sau mai mult este o decizie politică pe care nu o poate lua un guvern „tehnocrat”.
În momentul de faţă eu nu văd decât 2 persoane care pot gestiona situaţia economică actuală, ironic, ambele de la PSD: Mihai Tănăsescu şi Florin Georgescu. Văd că primul este destul de activ în ultima vreme, dar cel mai probabil se pregăteşte pentru postul de comisar european. Ce alte propuneri aveţi?
Păi o propunere ar fi să desfiinţăm sistemul democraţiei reprezentative, care nu-şi mai are rostul într-o ţară guvernată de tehnocraţi- Ne place sau nu, miniştrii trebuie să fie oameni politici, uşor de identificat ideologic. Guvernul de tehnocraţi este ultima haltă înaintea falimentului democraţiei.
Sunt tare nedumerit. Pe fond, ca principiu, sunt 100% de acord cu comentariul anterior, si anume ca un guvern trebuie sa fie politic, cu oameni politici care isi asuma o responsabilitate delegata de votul politicienilor din Parlament.
Insa, punctual, sunt foarte surpins cu nominalizarile facute, cu atat mai mult cu cat citesc pe acest blog de cele mai multe ori articole cu care sunt in acord.
DAR, Mihai Tanasescu si Florin Gerogescu?!?!? Oare ce i-ar recomanda pe acestia ca fiind buni? Cred ca si Vacaroiu sau Becali ar fi soluti la fel de „bune”.
TOtusi, ca sa raspuns la intrebare, doar asa, ca exercitiu, scenariul vehiculat inainte de europarlamentare cu Daianu mi se parea o solutie mai decenta.
Liviu,
Mişu Tănăsescu a fost 4 ani ministru de Finanţe şi a ţinut foarte bine bugetul sub control. Un pic prea „contabil” după gustul meu, dar OK. La asta se adaugă experienţa actuală în cadrul FMI care i-a asigurat o deschidere şi o viziune globală (care îi lipsea în opinia mea cât a fost ministru de Finanţe). Aş aminti că el a fost printre cei care au susţinut cota unică, schimbându-şi însă opinia după ce Ion Iliescu a spus „niet” (pentru asta un -). Şi Florin Georgescu a fost un ministru de Finanţe bunicel. Acum e într-un con de umbră. Dăianu a avut o experienţă nefericită la ministerul de Finanţe, fiind mai degrabă un teoretician. Bun, dar doar teoretician.
Da’ Vlad Țepeș ce bai are, frate? el n-ar fi bun? că oricum o luăm – după istorie sau după mit – ar face o gramadă de bine nației ăsteia: ar „regla” clasa politică (alias boierimea), ar elimina (măcar parțial) hoția și rangul ei de „meserie oficială”, ar mobiliza (prin simpatie, cel puțin) masa mare de români spre lucruri pozitive … în fine, may I keep dreaming?