Candidatura lui Băsescu

În discuţia maraton de ieri, Traian Băsescu a făcut o serie de afirmaţii care au fost scoase din context şi interpretate separat, deşi ele ar fi trebuit privite ca un tot unitar. Ideile principale au fost:

• Derapajul economic este foarte mare şi România este în pericol să nu respecte acordul cu FMI;
• Trebuie făcută curăţenie în sectorul public şi reduse posturile cu 20% (ocazie cu care şomajul s-ar duce aproape de cele 10% de la care a spus că nu va mai candida);
• Sprijină încă actuala coaliţie de guvernare, cu condiţia ca şi PSD să-şi asume responsabilităţile guvernării;
• Nu a decis încă dacă va candida, dar ia în mod serios în calcul opţiunea să nu candideze;
• Trebuie găsite măsuri de compensare astfel încât deficitul bugetar să rămână în jur de 4,6%;
• PD nu depinde de candidatura mea pentru a rămâne puternic.

În ceea ce priveşte acordul cu FMI, România şi-a respectat până acum obligaţiile, dar asta s-a făcut cu preţul amânării măsurilor cerute de Fond. Cred că mesajul preşedintelui urmăreşte să pregătească populaţia pentru măsurile care trebuiesc luate obligatoriu pentru a primi tranşa a doua, chiar şi în condiţiile în care FMI se dovedeşte foarte înţelegător (ca în cazul Letoniei). Ieşirea oarecum intempestivă indică faptul că procesul de restructurare în sectorul de stat va începe cât de curând. De asemenea, este de aşteptat să apară o serie de măsuri de compensare, cum ar fi majorarea TVA şi/sau a cotei unice, şi a altor taxe şi impozite, deoarece pe termen foarte scurt nu se pot produce disponibilizări atât de mari încât să fie semnificative şi nici lărgirea bazei de impozitare nu se poate produce peste noapte.

Overall, cred că discursul de ieri reprezintă un şah dat PSD-ului şi prefigurează destul de transparent ce se va întâmpla:

Pasul 1. Emil Boc va anunţa după întâlnirea cu FMI pachetul de măsuri ce va cuprinde majorări de taxe, disponibilizări în sectorul de stat (desigur, preponderent din zona administrată de PSD).

Pasul 2. Depinde de reacţia PSD: a) PSD se retrage de la guvernare, atunci Traian Băsescu nu va mai candida şi va intra după alegeri cu PD în opoziţie. b) PSD rămâne la guvernare şi preia din costul electoral al măsurilor nepopulare. Asta înseamnă sacrificarea electorală a lui Mircea Geoană care va avea o poziţie destul de neplăcută. Se poate deschide însă un culoar pentru Sorin Oprescu. În acest caz, candidatura lui Băsescu este mai degrabă incertă. În acest sens, discursul de ieri este adresat şi acelei părţi din electorat pe care a părăsit-o până acum şi mediului de afaceri care cere aceste măsuri de multă vreme în ideea motivării acestora să-l voteze în absenţa unei alternative (practic, ar fi de ales între doi candidaţi moi, Mircea Geoană şi ASR Principele Radu şi doi gargaragii populişti, Antonescu şi Oprescu). Dacă se va dovedi că mesajul a fost receptat în acest sens, este posibil ca Traian Băsescu să candideze, deşi părerea mea este că sunt şanse slabe în acest sens. CTP rezumă în editorialul său de azi argumentele pe care le aduc eu de foarte multă vreme.

Pe lângă efectele crizei economice, trebuie luate în considerare şi efectele bătăliei politice – comisiile parlamentare împotriva miniştrilor PD, sancţionarea bâlbelor. Costul este pentru moment greu de evaluat (este nevoie de câteva luni pentru ca acestea să ajungă în „stratul profund”, ceea ce înseamnă că efectul maxim va fi atins în perioada alegerilor).