Mass-media vehiculează (şi uneori şi eu am preluat-o pe nemestecate, mea culpa) cifra de 1,400,000 de angajaţi la stat. Problema este că, din aceştia, doar 180.000 reprezintă funcţionari publici. Restul sunt angajaţi în învăţământ, sănătate, armată, servicii secrete, poliţie, întreprinderi de stat (regii autonome, societăţi comerciale, societăţi pe acţiuni). Unele dintre el nu au nici o treabă cu bugetul de stat, autofinanţându-se. Aşa că reducerea anunţată de 10-15000 este una rezonabilă. Deci, de unde reducem mai mult? Din învăţământ? Din sănătate?
Posted inPoliTichii
Despre ce vorbim?
Posted by
8
8
Eu zic sa mai taiem de la serviciile secrete.
E o gluma buna, nu? 🙂
Pai si atunci unde au aparut sutele de mii de oameni care cica sunt noi ? Sau au inteles eu gresit ?
@Combo
Aici sunt cifrele exacte:
217.000 persoane angajate în administraţie
176.344 funcţionari publici
Creşterea în ultimii 2 ani a fost de 50.000 de persoane.
Personal, nu consider mare numărul de persoane din administraţie (practic, avem un funcţionar public la 100 de persoane), deşi, desigur, este loc de restructurări şi optimizări. Creşterea este unul din efectele descentralizării, pentru că o structură centralizată se replică de 41 de ori.
@Liviu,
În serviciile secrete lucrează cca 20.000 de ofiţeri + personalul civil (administrativ) despre care nu s-au avansat cifre. Cam dublu faţă de perioada comunistă.
Pai si pana la 1.5 milioane sunt invatamant/armata/sanatate ? Si de acolo trebuie dat afara ?
În învăţământ sunt (se pare) cca 500.000 de angajaţi (am găsit o ştire despre concedierea a 20.000 de angajaţi, care ar reprezenta 4%). În armată sunt în jur de 100.000. În Sănătate, cca 200.000 (ei sunt plătiţi din bugetul de asigurări de sănătate). Deja am ajuns la un milion. Mai sunt 50.000 la culte, 50.000 personal nefinanţat de la bugetul de stat. Cei 200.000 de funcţionari publici. Plus spionii şi angajaţii din alte structuri de stat.
Hmm! sunt eu intr-o ureche sau grosul lumii refuza sa vada adevarata problema?
Cifrele exacte sunt COMPLET irelevante! cel puțin in faza asta …
Problema este EFICIENTA celor X bugetari, pusi acolo sa rezolve (in teorie) niste probleme.
Din partea mea ar putea sa fie doar 5 (adica cinci, nu cinci sute, nu cinci mii … doar 5); daca cheltuie tot atatia bani cu aceeasi eficienta nula, chiar si aia cinci devin „prea multi”.
Ca de obicei, politicienii (si dupa ei o natie intreaga!) trateaza simptomele, nu cauza! Simptomele le stim cu totii (cheltuieli uriase, rezultate nule, voturi, mici, bere etc.) dar cauza este una singura, si tine de sistem: lipsa de eficienta si stimularea dezinteresului pentru banii publici sau (mai rau) stimularea interesului pentru afaceri personale (mai mici sau mai mari) pe spinarea acestor bani publici.
Cand vom reusi sa tratam cauzele si nu efectele, vom avea sansa unei schimbari, pana atunci insa … the show (caterinca) goes on!
Nicu, ai dreptate în ceea ce spui, însă discuţia era un pic alta. Pornisem de la ideea că disponibilizarea a 20% din „bugetari” a indus o aşteptare a trimiterii în şomaj a cca 300.000 de persoane. În realitate, sunt doar 200.000 de persoane, din care este dificil să dai afară 40.000 fără ca actul administrativ să nu scadă foarte mult. Sunt de acord că este loc de eficientizare şi că se poate umbla lejer şi la cei 200.000. Dar pentru asta trebuie introduse proceduri, trebuie realizate aplicaţii informatice performante nu aberaţiile DOS create în FoxPro. Asta nu se poate face peste noapte. Or, noi avem o problemă acută în prezent. De aceea cred că şi FMI este mai înţelegător.
Știu, Cristi, și cred că n-am deviat de la subiect deloc! ca să vezi cum se leagă:
– problema cea acută din prezent este aceeași din vremuri imemoriale, deci pot extrapola spunând că este și o problemă din viitor
– „actul administrativ” (ești un gentleman numindu-l așa 🙂 ) nu prea mai are unde să scadă, e la fundul sacului, cum se zice; mai are o singură treptă mai jos decât este acum: blocajul TOTAL
– ca atare, punerea pe liber a X sute de mii de paper-pushers nu numai că mă încântă buget-wise, dar poate va contribui și la ridicarea unui colț al voalului care acoperă tot aparatul administrativ și în felul ăsta vor fi obligați să admită că „FoxPro” doesn’t cut it! și că eficiența nu constă în mai mulți paper-pushers pentru că vezi Doamne, e mult de lucru, ci în munca eficientă (cu informatizare inteligentă cu tot) a puțini paper-pushers
– FMI este înțelegător pentru că îi convine să fie, nu de mila proștilor din palatele Bucureștilor! hai să fim cinstiți, information is power! în condițiile astea cu cât Pogea și ai lui dobitoci joacă mai în „blind”, cu atât suntem o resursă mai bună de muls … pentru FMI, BERD, UE & various corporations, including our own!
Spuse fiind toate cele de mai sus(ale mele și ale tale și ale altora), este cât se poate de evident că atât timp cât statul român este un instrument de făcut avere pentru diverși, de la Băse și clica lui la ultimul directoraș de serviciu obscur dintr-un fund de Moldovă (sau orice altă regiune a țării, for that matter), atacarea unor probleme punctuale ale unui sistem viciat nu vor devicia sistemul în întregul lui.
Io am priceput unde vroiai tu să bați, dar ceea ce încerc eu să spun e că you’ve just GOT to see the bigger picture.
Iar concluzia (atunci când chiar vezi „the bigger picture”) este că inerția actualului sistem este practic imposibil de invins, pentru simplul motiv că, în clipa de față el „rulează ca uns” pentru cei care îl administrează.
Boborul? firmele mici românești? who the fuck cares, atât timp cât toți continuăm să lucrăm ca boii, să plătim ca idioții și să chibițăm de pe margine, fără măcar să ne pută picioarele?