Decizia preşedintelui de a face referendum cu ocazia alegerilor parlamentare pe o temă relativ abstractă dar care sună bine, „reducerea frecătorilor de mentă” era prefigurată încă din plictisitorul discurs de două ore în care şi-a expus priorităţile finalului de mandat. Nici ideea referendumului, nici ideea Parlamentului unicameral nu sunt noi. Ultimul referendum convocat s-a soldat cu un eşec de proporţii prin slaba participare la vot. În ce măsură poate fi acesta un succes?
Sunt şanse mari ca şi el să fie un eşec. La ultimele alegeri, cele europarlamentare, prezenţa a fost în jur de 27%. La prezidenţiale, probabil că media va fi fost ceva mai mare, dar nu cu mult. Cel mai probabil, un 35%. Poate un referendum să aducă electorat suplimentar? Am dubii în această privinţă. Dezinteresul faţă de politică este în creştere, la fel şi senzaţia că politicienii români trăiesc într-un univers paralel care nu are nici o legătură cu universul electoratului, astfel încât interesul se menţine în zona „galeriilor” partidelor + electoratul captiv. Modificarea Constituţiei este un proces greoi şi cu rezultate îndepărtate în timp. Presupunând că procesul ar începe acum, un prim parlament unicameral am putea avea cel mai devreme în 2012.
Din punct de vedere politic, Traian Băsescu a reuşit să deturneze interesul de la „prostituţie şi droguri”, inculparea Elenei Udrea şi „Mircea Băsescu teroristul” către o temă de succes şi interes pentru el. Teoretic, se cheamă că a recăpătat iniţiativa. Dar, aşa cum am mai spus într-un articol recent, ce faci cu fumul când bate vântul? Lansarea de fumigene este o tactică falimentară pe termen lung. Elena Udrea tot inculpată este şi procesul merge în continuare, tocşourile se vor plictisi de noua temă cel mai târziu duminică iar un eveniment oarecare – ca de exemplu candidatura lui Sorin Oprescu va avea oricum darul de a schimba polul de interes.
Realitatea este că Traian Băsescu rămăsese fără teme de campanie după ce programul său politic fusese lovit cu atâta măiestrie. Numai că tema unicameralului, deşi populară, poate induce un efect contrar, o accentuare a scârbei de politică. Preşedintele nu mai are controlul comunicării, iar efectul anunţării referendumului nu a fost numai simpla deturnare a atenţie, dar a indus şi imaginea unui ins care zgândără cu băţul printre uluci ca să stârnească hămăielile câinilor. Or asta poate accentua ideea de „ei între ei şi-i doare în c*r de noi” care să amplifice absenteismul. Deja ideea mesajului s-a transformat în „Băsescu e disperat că pierde alegerile aşa că recurge la orice”, nu tocmai potrivită înaintea unei bătălii. Plus că, în aceeaşi idee, ridică la fileu în turul doi adversarului o minge greu de ratat: eşecul previzibil al referendumului după metoda deja patentată la celelalte două (când deşi rezultatele îi erau favorabile au fost „citite” ca eşecuri de proporţii). În acest caz, teza va fi probabil că „lumea nu este interesată de bazaconiile lui”.
Overall, mi se pare o idee proastă şi neinspirată.
