Despre instituţii

Există o percepţie că instituţiile statului nu funcţionează, că birocraţia te omoară (ceea ce parţial este adevărat). Realitatea însă nu este chiar atât de neagră. Aşa cum am dat exemplul ieri, instituţiile chiar funcţionează – şi ONRC chiar merită dat exemplu, deoarece are un sistem informatic deosebit de avansat pe baza căruia poţi completa formulare sau urmări stadiul dosarului. Ţinând cont că vorbim de o bază de date cu aproape un milion de firme e de felicitat. Parlamentul este o altă instituţie călcată în picioare acum. Cu toate acestea, Parlamentul se înscrie şi el printre cele mai transparente instituţii. Se poate urmări activitatea oricărui parlamentar, baza de date legislativă este cred cea mai cuprinzătoare (dintre cele disponibile gratuit) iar sub preşedenţia lui Bogdan Olteanu Camera Deputaţilor s-a deschis foarte mult către societate prin organizarea unor dezbateri utile (cum au fost cele pe tema legii lustraţiei, de exemplu). Asta în condiţiile în care bugetul Parlamentului este de 4 (patru) ori mai mic decât al unei dintre cele mai opace instituţii, SRI, respectiv 100 milioane de euro vs. 400 de milioane. Am avut ocazia să cunosc şi câţiva experţi parlamentari şi mi-au făcut o impresie deosebită. Chiar şi instituţii mai puţin dotate din punct de vedere informaţional – Casa de Pensii sau ITM-ul sunt funcţionale şi atitudinea este mult schimbată în bine. Peste tot sunt mulţi oameni tineri care chiar au o altă viziune şi, probabil, pe cât pot, reuşesc să schimbe lucrurile. Mai degrabă problemele sunt de partea cealaltă unde analfabetismul funcţional face ravagii, simpla completare a unui formular însemnând o muncă sisifică. Probabil, ca şi mine, aproape toţi avem aşteptări de coşmar de la interacţiunea cu ceea ce înseamnă aparatul de stat. Există o neîncredere care îl face pe cetăţean ca, deşi lista actelor necesare este scrisă la loc vizibil cu litere suficient de mari să se bage în faţă s-o „întrebe pe domnişoara, că nu se ştie”. Ba se ştie. Şi chiar funcţionează.

Faptul că funcţionează este dovedit însă cel mai bine de faptul că nu am dat faliment deşi de mai bine de un an România nu mai este guvernată. În plină criză, România nu a avut guvern, nu a avut preşedinte, Parlamentul a fost ocolit sistematic. De fapt, România noastră nu mai are nici o legătură cu România lor de pe vremea lui Adrian Năstase. Atunci a fost decuplarea între politic şi economic. Sigur, ei încă se mai bagă pe ici pe colo reuşind să încurce lucrurile dar, surprinzător, oricât se străduie, lucrurile merg înainte. Mai încet, dar merg.