Pentru Traian Băsescu, ultimele zile reprezintă o înfrângere de proporţii şi, în momentul de faţă, şansele sale de a mai reales sunt nule. Eşecul este atât în plan imagologic, cât şi în plan politic.
În ciuda a ceea ce susţine majoritatea mass-media, eu cred că Traian Băsescu nu voia să scoată PSD de la guvernare. Nu are nici o logică politică. S-a văzut clar că nu are o strategie de back-up şi nu a luat în considerare efectele în plan social sau imagologic. Dacă ar fi avut un plan nu se mai ducea la Cluj să fie filmat în horă cu studenţii – o catastrofă de imagine greu de remediat. Poza cu el horind vesel în vreme ce România rămânea fără guvern va fi icon-ul campaniei electorale. Acesteia i se vor mai adăuga trivialităţile de peste vară, ca de pildă tunsul oilor.
Pentru campania electorală, un PSD în guvern îi era mult mai util. Geoană rămânea un gargaragiu penibil iar PSD-ul nu avea nici un interes să se agite deoarece era la putere. Acum, haita întărâtată nu va precupeţi nici un efort pentru debarcarea PD-ului şi, indiferent de rezultatul alegerilor prezidenţiale, din iarnă vom avea un guvern PSD-PNL iar de PD se va alege praful.
Traian Băsescu ajunge la a treia coaliţie de guvernare stricată. Oricât de odios ar fi PSD-ul pentru mulţi români, după trei eşecuri este posibil ca mulţi să se întrebe dacă nu cumva e ceva în neregulă cu el. Din punctul meu de vedere, cred că este picătura care a umplut paharul şi va duce la apariţia unei mase critice suficiente pentru a-l îndepărta de la Cotroceni.
Este adevărat, toţi contracandidaţii săi sunt mai slabi. Dar niciunul dintre preşedinţii care au înlocuit preşedintele în funcţie nu l-a înlocuit fiindcă era mai bun, ci fiindcă lumea se săturase. Emil Constantinescu era slab şi fără charismă, Traian Băsescu însuşi era cotat fără şanse. Dar lumea se săturase de imobilismul văcăroiano-iliescenist sau de dictatura de iz bizantin a lui Adrian Năstase (altfel, considerat încă de mulţi un bun premier).
Vor urma trei luni de foc pentru Emil Boc şi Traian Băsescu, cu greve generale şi greve parţiale, cu ştiri apocaliptice despre şomeri şi oameni loviţi de criză, cu ştiri despre închideri de firme şi bugetari cu salarii nesimţite. Se va crea impresia de haos generalizat, ca în timpul lui Radu Vasile. Nu cred că acesta este modul în care visa PD să se împlinească visul său de a guverna singur. Joncţiunea cu PNŢCD tocmai realizată se dovedeşte de rău augur. Cel mai probabil, le vor urma soarta.
Sigur că nu dorea scoaterea PSD-ului de la guvernare! Asta am spus şi eu într-un articol recent. El a sperat că va putea să-l schimbe pe Nica fără prea mare tam-tam. N-a reuşit.
Vrong. Lui Basescu ii convine mai mult Geoana in turul II decat Oprescu in turul II. Therefore, gandeste te rog miscarile sale in lumina acestui deziderat actional 🙂
turambar … avea multe alte parghii ca sa regleze conturile intre cei doi.
in plus cu siguranta vroia sa candideze amandoi 🙂 ca „numai unu” risca sa capitalizeze mai mult.
Turambar are dreptate. Basescu il vrea pe Geoana in turul doi pentru ca e mai simplu sa invingi adversarii pe care ii cunosti. Cu Antonescu in turul doi deja lucrurile se schimbau. Asa ca a actionat ca la manual. Si acum, contracandidatii vor trebui sa-si puna serios echipele la munca si sa vina cu mesaje si programe de campanie care nu au nicio legatura cu Basescu. Nu de alta, dar daca fac campanie in stilul Sinteza Zilei, garantez inca 5 ani de Basescu.
@Turambar şi Daniel,
Dacă observaţi, ideea mea este că nu contează dacă cel care intră în turul doi cu Băsescu este şchiop, surd, frumos, deştept, prostănac, independent dacă se realizează masa critică de votanţi care nu-l mai suportă pe actualul preşedinte. Şi eu cred că alungarea PSD de la guvernare creează această masă critică.
Apoi, nu-i tot una să-l ai adversar pe opozantul Geoană cu a-l avea ca adversar pe domnul Geoană partener de guvernare. Mobilizarea PSD este cu totul alta acum. În turul II, vom avea o confruntare PD-PSD pe viaţă şi pe moarte. Cum ambele partide au scor similar, va conta foarte mult ce vor atrage din zona celorlalte partide. Aici însă nu va conta atât de mult candidatul, cât motivaţia. Şi aici intervine masa critică de care vorbeam.
Revenind la firul evenimentelor, desfăşurarea acestora arată că Traian Băsescu a fost prins nepregătit de succesiunea lor. Cel mai probabil, el miza pe succesul medierii, de aici tergiversarea. Dacă ar fi avut în plan eliminarea PSD, semna de la bun început solicitarea lui Boc. Atributul de mediator între puterile statului este unul care îi lipseşte şi şi-l doreşte. Revocarea lui Nica voia să adâncească lupta internă în PSD, dând o lovitură grupării Vanghelie. Au mizat pe dragostea pentru ciolan a pesediştilor şi şi-au luat ţeapă. Dacă se gândea vreun moment că ei nu vor rămâne, nu pleca să horească la Cluj şi pregătea un plan B. Este posibil să fi primit anumite asigurări că PSD-ul va rămâne la guvernare.
Cristi, crezi că Băsescu nu ştia ce se întâmplă în momentul în care horea? În definitiv nu e nicio problemă că a mers la Cluj (cel puţin nu atât de gravă), putea însă foarte simplu să refuze să intre în horă. De ce nu a făcut-o?
@Darius
Există vaga posibilitate să nu fi ştiut/să fi fost dezinformat cu privire la intenţiile PSD. Dacă memoria mea funcţionează corect, când Băsescu horea, PSD-ul era în şedinţă. Lumea se întreba ce tot discută ei două ore când spuseseră că în 30 de minute demisionează. Este posibil ca opoziţia internă să fi fost suficient de puternică.