- Traian Băsescu, obosit, foarte obosit, maniacal, obsedat de moguli. Defensiv, a fost făcut praf de Crin de câteva ori. Am surprins câteva stanţe de om învins. Multe gafe de discurs, bâlbâieli, neatenţii.
- Crin Antonescu, prea zglobiu după gustul meu, impresia fiind că a căutat scandalul şi circul cu orice preţ. A avut câteva replici memorabile – „Avem constituţie, nu avem preşedinte!”
- Mircea Geoană, în „script”. Interesantă auto-ironia cu soacra, însă nu cred că mulţi au apreciat-o. Eu da. A mers pe ideea omului pacifist, consesual, diplomat. Bună faza cu florile şi strângerea de mână de la sfârşit. Cam rigid, nu a fost deloc relaxat.
- Crin a punctat frumos cu „nu am părăsit niciodată pe cineva”, aluzie fină la episodul de la Cluj. L-a făcut praf pe Traian Băsescu de câteva ori.
- Mircea Geoană este singurul care a oferit o soluţie concretă pentru criza guvernamentală: guvern PSD-PNL. Crin a scăldat-o cu Johannis, aruncând parcă asupra acestuia responsabilitatea creării unei majorităţi. Traian Băsescu a spus ce a spus şi până acum.
- Cum era previzibil, Geoană este campion al demagogiei. Nu a ajuns însă la cosmonauţi şi 25.000 de euro. Nici Traian Băsescu nu a fost rău cu „Satul, marea noastră rezervă de productivitate” sau creştinarea musulmanului.
- Traian Băsescu a accelerat pe tema patriotismului, uşor demagogic, dar a fost în personaj. Cred că a punctat bine la un anumit public (pentru care l-a şi rostit).
- La problemele economice Traian Băsescu a fost patetic, mai întâi ca apărător al FMI-ului (greşit, deoarece FMI a cerut îndeplinirea unor ţinte, lăsând la latitudinea României să găsească mijloace, deci FMI nu are treabă cu fiscalitatea sau subvenţiile). Până şi Geoană a punctat mai bine, cu subvenţiile şi cu RAFO.
- Aşteptările erau ca Geoană să fie ciuca bătăilor. Nu a fost şi asta este deja o mare realizare. Mai degrabă Băsescu a fost.
- Moment ratat al lui Antonescu cu atacul la flotă, Mihăileanu, Udrea. Traian Băsescu s-a apărat bine şi s-a văzut că Antonescu a fost pus în dificultate. Dacă rămânea la Udrea, Mihăileanu şi prosperitatea familiei ar fi fost mai bine. Aşa, impresia a fost că Băsescu a câştigat (deşi aici la un moment dat a fost una din acele stanţe de om învins, deşi parcă mai degrabă ar fi fost de „câine bătut”). În schimb, a respins corect atacul lui Băsescu cu privire la retragerea din Irak.
- Fiecare dintre ei a avut câteva ţinte electorale: Mircea Geoană – „poporul PSD”, Crin Antonescu – tinerii, Traian Băsescu – electoratul PRM? Toţi şi le-au atins.
- Mircea Geoană cel mai bine îmbrăcat, costum albastru, cravată roşie, prezidenţial. Crin şi Traian Băsescu mai degrabă pregătiţi de nuntă la local.
- Overall, Traian Băsescu cel mai slab, Mircea Geoană în nota sa obişnuită – o surpriză că nu a luat bătaie la scor, ci a dat şi el câţiva pumni, Crin Antonescu, inegal, pe alocuri sclipitor, pe alocuri mediocru şi deranjant.
Posted inPoliTichii
Puncte-puncte, la cald
Posted by
7
7
Sunt de acord in linii mari cu concluziile dvs.
Ceea ce m-a surprins a fost, in general, faptul ca cei trei n-au prea incercat sa se adreseze altui electorat cu exceptia celui propriu, cu exceptia notabila lui Geoana, care, cu declaratiile privind necesitatea unei colaborari cu PNL a incercat in mod evident sa capteze bunavointa liberalilor. Antonescu a schitat si el ceva cand a incercat sa capteze interesul tinerilor (asta a fost menirea episodului „Tudor Chirila”) sau al paturilor defavorizate (indirect, prin atacurile la bunastarea membrilor familiei lui Basescu sau Geoana).
Basescu insa s-a adresat vadit hard core-ului portocaliu si n-a facut decat sa reincalzeasca vechi teme de mai mult sau mai putin succes.
Marea miza e captarea unui electorat diferit de cel traditional propriu (indecisi sau chiar din cealalta tabara). Abia la acest capitol Basescu cred ca a pierdut – sau cel putin n-a castigat si nici macar nu a parut interesat. Oare de ce?
Geoană şi Băsescu sunt siguri pe turul I, au transmis mesaje către baza lor, în vederea mobilizării la vot. Crin Antonescu a încercat un fel de „catch all” trăgând, mai degrabă dezordonat, în toate direcţiile (vizând neutrii). Nu ştiu dacă l-a ales inspirat pe Chirilă întru mobilizarea tinerilor la vot.
” Până şi Geoană a punctat mai bine, cu subvenţiile şi cu RAFO.”
Disputa era despre dobanzi subventionate. Geoana propunea ca statul sa subventioneze dobanzile bancilor , pentru a le scadea . Eu inteleg prin asta ca lunar statul ar trebui sa plateasca cateva procente dobanda bancilor pe imprumuturile oferite de ele agentilor economici.
Garantia de stat pentru Rafo inseamna ca statul se obliga ca in cazul in care imprumutul rafo nu este rambursat in grafic sa il ramburseze el. Ramane IN CAZUL , i.e. daca rafinaria merge si produce bani , pobabilitatea ca statul sa trebuiasca sa plateasca e mica . Vezi cazul ROmpetrol , la care statul este actionar in urma datoriilor istorice – si care lasat pe mana unui capitalist s-a relansat foarte frumos .
Care idee e mai proasta : sa dai lunar dobanda pentru niste imprumuturi pe care nu le controlezi , sau sa te angajezi ca vei plati o posibila datorie viitoare ?
@Zog
Vorbim de RAFO=JAFO, nu? Vorbim de o „garanţie” cu 66 milioane mai mare decât cea cerută de ei. Vorbim de o companie cu un statut juridic incert, ceea ce înseamnă că statul nu va recupera nimic în caz că… Nu vreau să întreb câţi bani au intrat de aici la campania electorală.
Firmele au disperată nevoie de finanţare pentru a supravieţui, mai ales cele cu datorii la bănci. Ştii că o mare bancă din România cere acum 1,6 euro garanţie pentru fiecare euro împrumutat şi face o reevaluare a acestor garanţii în acest sens?
Ca si Liviu, consider ca observatiile tale sunt bune si reflecta ceea ce s-a petrecut in „dezbatere”. Tocmai am avut placerea de a o urmari pe TVRi.
Dar dincolo de politicking a fost un desert de idei imens, intins si groaznic de arid. M-am uitat pentru show si pentru strategiile fiecarui candidat, dar galeata de idei e absolut goala. Pe alocuri a mai aparut cate ceva, Basescu cand a vorbit de educatie, Crin Antonescu si Mircea Geoana de economie, Geoana despre politica externa. Parea la un moment dat ca s-ar fi putu isca o discutie despre taxe, despre masuri anti-criza, dar atacurile directe au prevalat. Overall a fost un patetic exercitiu in lipsa de viziune politica si in lipsa de concret. Mircea Geoana mi-a parut cel mai prezidentiabil, dar cei 3 au reusit sa coboare standardele de prezidentiabilitate atat de jos incat nici n-ai din ce sa-ti umpli o carie:) Ceea ce e cel mai destabilizant e ca ar fi fost enorm de mult spatiu de umplut de catre un orator bun cu idei si un program si cei 3 candidati l-au risipit. De vina a fost si structura emisiunii, probabil in 2 un astfel de exercitiu ar fi fost mai benefic si vom vedea in turul 2 ce va da, dar si cand au avut spatiu l-au umplut cu vid. Fara a indrazni vreo comparatie – pentru ca inca nu suntem in turul 2, pentru ca nu e cazul si locul sa facem astfel de comparatii si pentru ca nici moderatorul n-a fost deloc la inaltime – debate-urile Obama vs. McCain, chiar daca nu sunt printre cele mai tari, iti dau totusi o imagine despre cum s-ar putea dezbate cat de cat la obiect intre oameni politici.
@Dan,
cred că dezbaterea s-a ridica peste nivelul televiziunilor noastre, ceea ce dovedeşte că politicienii au resurse mai mari decât ziariştii :).
Sunt de acord cu Crisitan. Dezbaterea a avut mai multa substanta decat s-a vazut de mult in Romania. Cele mai memorabile lucruri pentru mine au fost penibilitatea lui Geoana, parca o cauta cu lumanarea, si cateodata nesimtirea aroganta a lui Crin. Dar totusi, Crin a castigat dezbaterea si a atins multe puncte care conteaza. De exemplu, ce a atins baza PSD mai mult? retorica lui Geoana sau exemplul lui Crin cu salariul cumnatului?