În interviul de la TVR, preşedintele aduce clarificările necesare şi confirmă scenariul avansat de mine în urmă cu ceva vreme referitor la colaborarea PD-PSD. Pragmatic, preşedintele lasă o portiţă deschisă şi PNL-ului însă şansele să intre cineva pe ea sunt minime.
În PNL nu există o facţiune „Traian Băsescu”. Aceasta a părăsit deja partidul liberal odată cu Stolojan şi totala lipsă de speranţă a liberal-democraţilor descurajează iniţiative similare. Nici unul dintre cei vehiculaţi ca eventuală alternativă la Călin Popescu Tăriceanu nu s-a remarcat până acum decât prin atitudini ostile preşedintelui şi este greu de crezut că în eventualitatea (nu foarte probabilă, în opinia mea) debarcării lui Tăriceanu noul preşedinte va împinge PNL la remorca preşedintelui, mai ales în condiţiile alianţei PD-PSD, care lasă liber culoarul de dreapta. Mai repede, preşedintele va câştiga un adversar mai bătăios, cu o imagine mai puţin erodată şi care are sprijinul partidului. Călin Popescu Tăriceanu s-a impus partidului prin faptul că deja era premier la congres, astfel încât nu a avut practic adversar dar nici nu a beneficiat în nici un moment de o autoritate morală. Se poate spune că el a fost sprijinit de nevoie – iniţial prin poziţia de premier, apoi prin opoziţie la Traian Băsescu.
Din fericire pentru liberali, ei dispun de alternative la conducere şi garnitura secundă îmi pare chiar mai valoroasă decât cea din primul rând, ceea ce îi conferă premise pozitive pentru viitor ca alternativă solidă de dreapta.
La PSD, situaţia este suficient de clară. Dacă vrea să mai aibă o şansă, nu are decât să urmeze sugestia preşedintelui şi să scape de Ion Iliescu, Adrian Năstase, Miron Mitrea and comp. Trist este că Adrian Năstase rămâne singurul politician român care are o viziune şi un program pe termen lung, numai că – în ciuda unei simpatii de care pare a se bucura încă – nu mai poate reprezenta o soluţie politică serioasă. Problema PSD este că în eşalonul doi nu se întrevede un potenţial lider capabil să administreze partidul în mod eficient astfel încât să poată supravieţui pe scena politică, deşi dispune de o bogată garnitură de personalităţi respectabile, cu o bună expertiză administrativă.
Nici viitorul politic al PD nu este foarte cert, deoarece nu există o alternativă rezonabilă la Traian Băsescu. De aceea insistă preşedintele pe realizarea unei construcţii politice solide (actualul sistem cu trei partide este unul instabil şi nu poate dura foarte mult). „Refacerea dreptei” de care vorbeşte la un moment dat prin colaborarea PD-PNL-PLD este o utopie şi el ştie asta, de aceea şi spune că „să vedem dacă or să se înţeleagă altfel”.
PD şi PSD se află într-o situaţie de complementaritate unul cu celălalt. PD-ul nu are lideri, PSD-ul da. PD-ul nu are expertiză administrativă, decât foarte puţină, PSD-ul stă bine la acest capitol. PD-ul are electorat, PSD-ul nu prea. Amândouă partidele au rădăcini social-democrate, deşi acum democraţii s-au dus la PPE, şi un discurs de stânga.
Dintre toate trei, PSD-ul rămâne cel mai vulnerabil dintre toate, iar PNL – dacă moţiunea trece – are cele mai bune şanse.
