Se pare că BNR a impus limita de la jos la 4,10, azi cursul fiind cotat la 4,11. Aprecierea leului a surprins pe toată lumea, majoritatea analiştilor mizând pe o scădere imediat după alegeri. Din punct de vedere economic, această apreciere face mai mult rău decât bine în momentul de faţă. Explicaţia cu „s-a modificat” sentimentul investitorilor ţine până la un punct, dar, până la urmă, tot despre speculaţii este vorba.
Pe termen scurt, leul poate chiar să se mai aprecieze, ţinând cont că vor intra în februarie 2 tranşe de la FMI şi Ministerul de Finanţe intenţionează un împrumut extern de circa un miliard de euro (ceea ce arată foamea de bani a Finanţelor care au ajuns să declanşeze procedura de executare silită şi pentru sume sub 1000 de lei). Toată această cantitate de euro trebuie transformată destul de repede în lei, ceea ce va induce o presiune de apreciere.
Pe termen mediu, însă, lucrurile nu sunt chiar roze. Dacă putem spune că criza a trecut, efectele ei se vor întinde pe termen lung. Şomajul va creşte în continuare şi şansele ca trendul să se inverseze anul acesta sunt foarte mici. Deocamdată, multe firme private sunt încă în restructurări şi anunţă disponibilizări. Vor apărea reduceri de personal şi în zona de stat (totuşi, o bună parte din cei 100.000 de „şomeri” anunţaţi sunt de fapt posturi neocupate, astfel că ele nu vor aduce şomeri „reali”).
Bugetul este construit nerealist – chiar dacă va exista creştere economică, aceasta va proveni din schimbarea bazei de raportare, o creştere de 5% a încasărilor la buget este exclusă. Din contră, presiunea va fi mai puternică. Construcţiile, utilităţile, comerţul vor înregistra şi el scăderi în 2010, datorită scăderii puterii de cumpărare. Nu-ţi trebuie cine ştie ce putere de observaţie să vezi că – chiar şi în Bucureşti – sunt ceva mai puţine maşini pe stradă, apar ici-colo magazine închise, spaţii comerciale cu bannere decolorate „De închiriat”. Activitatea economică se reduce vizibil.
În momentul de faţă, prognoza cursului ţine mai degrabă de “mama Omida” decât de calcule şi modele economice. Flotaţia ţine mai degrabă de un joc între BNR şi “investitori” străini şi mai puţin de realităţile economice. Şi la fel de brusc precum s-au schimbat la 180 de grade, alimentând aprecierea, tot la fel se poate schimba încă o dată, alimentând scăderea. Perspectiva pentru 2010 este mai degrabă de volatilitate crescută – dar într-un interval bine controlat de BNR. 4,3 pare să fie pragul de sus, 4,1 pragul de jos. În funcţie de constrângerile bugetare, în partea a doua a anului m-aş aştepta la o cotaţie mai aproape de pragul de sus, decât de cel de jos, findcă până acum BNR a arătat că este mult mai atentă la curs în partea a doua anului decât în prima, încercând cât de cât să rezoneze cu execuţia bugetară.
Cum e cresterea aia economica prin schimbarea bazei de raportare?
Care sint realitatile alea economice de care trebuie sa tina cont „flotatia”?
Care sint indicatorii din care ai concluzionat ca „activitatea economica se reduce vizibil”?
Daca prognoza cursului tine acum mai degraba de „mama Omida” decit de calcule si modele economice, cum ai facut prognoza de mai sus?
Intreb si eu …
1) Acum, raportarea se face la anul 2009, un an de scădere economică. De exemplu, un individ are 100 de kilograme. Comparat cu cineva de 120 de kilograme, e bine. Comparat cu cineva de 80, nu mai e bine. Şi într-un caz, şi în celălalt, el tot obez rămâne. Vârful economiei româneşti a fost T3 2008. În mod normal, acela trebuie să fie punctul de referinţă pentru a vedea dacă scazi/creşti real sau „statistic”.
2) Creşterea şomajului, problemele bugetului, construit, din nou, pe baze nerealiste, deficitele bugetelor de pensii şi, cât de curând, al celui de şomaj, absenţa unor măsuri reale de combatere a crizei economice.
3) Aproape 200.000 de firme închise/suspendate în 2009. Rata de deschidere de noi firme a ajuns în Bucureşti la 1/3 faţă de 2008 (mai compensează ceva PFA-urile, dar abia ajung la 1/2). Reducerea investiţiilor străine cu 50%. Reducerea remiterilor căpşunariulor cu 27% . Creşterea şomajului. Scăderea consumului pe principalele categorii de produse alimentare (carne, pâine, lactate, bere). Mai vrei?
4) Prognoza mea se bazează pe semnalele date de BNR cu privire la intervalul de flotare şi pe logica economică.
LE la 1:
Scenariul de bază al guvernului este că T1 2010 este punctul de minim (sper, deşi înclin să cred că va merge în T2 fiindcă nu s-au finalizat toate disponibilizările) şansele ca economia să intre în teritoriu pozitiv (de la an la an) sunt destul de mici, chiar dacă T3 va fi mai bun ca T2 şi T4 ca T3. Economia este încă vulnerabilă şi dependentă de economiile europene. Lagul este destul de mare.
1) 🙂 Eu zic ca daca unul care a slabit de la 120 la 80 si acum are 82 se cheama ca e in proces de ingrasare. Prin schimbarea bazei de raportare, daca vrei, dar tot ingrasare se cheama.
2) si cum influenteaza flotatia?
3) Eu stiu? Ma gindeam ca trebuie sa ma uit la indicele productiei industriale, la volumul lucrarilor in constructii, la cifra de afaceri din industrie samd. De ce-as considera ca o firma fara activitate care s-a suspendat este un indicator pentru activitatea economica? Somajul a crescut si va mai creste, paradoxal creste productivitatea muncii. O gramada de chestii se intimpla. „Capsunarii” trimit mai putin bani, investitiile sint la jumatate, dar acopera 80 din deficit de cont (asta chiar influenteaza flotatia).
4) Deci prognoza ta n-are nici o legatura cu mama Omida. Atunci e falsa! (Comon, BNR iti spune de citeva luni cu subiect si predicat ca 4.2-4.3 e un curs sustenabil. Nu o sa renunte la el decit daca sint in pericol sa se verse in inflatie; valabil si in sus si in jos).
1) De acord, dar el tot pe minus este. Mai clar: T1=-5, T2=-3, T3=1, T4=1,5. Cumulat, anual, vine o scădere de -5,5%.
2) Influenţează prin faptul că cresc sau reduc cererea de valută.
3) Volumul lucrărilor în construcţii este pe minus. Industria este oarecum pe plus, dar ca pondere în PIB este redusă. Sigur, soluţia redresării este (re)industrializarea, dar mai e mult până departe. Între alea 200.000 nu sunt numai firme fără activitate, ci şi vreo 20.000 de falimente. Creşte productivitatea muncii statistic vorbind, atâta timp cât producţia scade mai puţin decât creşte şomajul. Dar efectele economice sunt discutabile. Productivitatea muncii este un indicator care depinde de calitatea managementului nu de numărul de angajaţi.
4) Păi eu nu zisei similar (mă rog, cu 4,1-4,3)?
Fara prea multa economie si studii (inclusiv cei cu CFA), stiu eu un an la care trebuie sa ne raportam 2012.
Anul in care va trebui sa dam banii inapoi, luati pentru pensii si salarii.
Nu neapărat. Datoriile se pot „rostogoli”. Dar datoria publică este probabil cel mai important indicator de urmărit anul acesta, fiindcă de el depind toate.
1) Cristian, nu inteleg ce ai calculat acolo, Tn 2010 vs Tn 2008?
2) Nu, nu. Influentele de acolo nu sint in momentul asta asa de mari si in principiu se auto-compenseaza ca inluenta pe curs.
3) Pai bun, dar atunci raportul 1/3 nu imi spune mare lucru. Cum cresterea numarului de PFA imi spune mai degraba ca un numar de firme au incercat in 2009 sa se „optimizeze fiscal” mai degraba decit rezultat al activitatii economice.
Trendurile pe indicatori sint in stabilizare, cu usoare tendinte pozitive pe alocuri; asta nu imi poate spune ca „activitatea economica se reduce vizibil”. Daca tu vrei sa raportezi totul la T3 2008, OK, dar e useless, nu-ti spune nimic despre ce se intimpla in momentul asta; e ca aia cu pusca si cureua lata.
4) Pai ai zis. Dupa care mi-ai spus sa o intreb pe mama Omida si sa uit de modele si teorii. Ce-i mai tare, prognoza sau ghicitul?
1) Era doar un exemplu mai clar de cum poţi să fii pe plus şi pe minus, în funcţie de ce te raportezi. Chiar dacă în 2010 T3 şi T4 pot aduce creşteri, raportat la trimestrul anterior, overall, 2010 faţă 2009 va fi pe minus (deşi majoritatea analiştilor par acum să dea creşteri, de la 0,5% până la 2,5%). Cu atât mai mult faţă de 2008, care a fost maximum.
2) Eu zic că în a doua jumătate a anului, nevoia de finanţare a statului va pune o presiune mai mare pe curs.
3) Când Carrefour – primul care a anunţat cifra de afaceri pe 2009 – a anunţat o scădere de 9%, când în construcţii se accentuează scăderea de la lună la lună, când scad vânzările de maşini, vânzările de benzină/motorină, când reţelele de retail îşi reduc numărul de magazine aş spune că „activitatea economică se reduce vizibil” este doar un eufemism. Deocamdată, ai doar 2 (doi) indicatori care se îmbunătăţesc – producţia industrială şi productivitatea muncii /deşi al doilea este discutabil, fiindcă, ţi-am mai zis, productivitatea muncii ţine de management nu de raportul producţie/număr angajaţi). Reducerea deficitului se datorează în primul rând prăbuşirii importurilor, nu creşterii exporturilor! Or scăderea importurilor nu este atât de veselă.
4) Flacăra violet 😛
1) Ei, nu. Tn vs Tn anul anterior se calculeaza pe serie bruta. T1 intra cu 18% in PIB total, T2 cu 23% samd. Pe datele date de tine ar insenma o scadere de 1% pe PIB an pe an. Dar daca vrei sa afli ce se intimpla acum se uiti la seria ajustata sezonier trimestru vs trimestru anterior.
2) Pai statul consuma in lei, cum poate pune presiune pe curs „in sus” in a doua jumate a anului?
3) Ma uit pe consumul final si cifra de afaceri Carefour se pupa destul de bine cu ea. Dar si aici lucrurile merg catre stabilizare: -4.6, -1.6, -2.8, -1.1 trimestru fata de trimestru anterior (trim. 4 2008 – trim. 3 2009). Repet, nu te uita cu un an in urma; sau, daca te uiti, e recomandabil sa folosesti timpul trecut: nu am nimic impotriva lui „activitatea economica s-a redus vizibil.
Vinzarile de masini sint o chestie aparte, scaderile sint in ton cu cresterile din anii anteriori si tin in mare masura de creditare; ca si locuintele de altfel. Nu cred ca lucrurile astea vor mai juca acelasi rol in evolutia PIB-ului de acum incolo.
4) Nu cunosc, n-am auzit; daca vreau comedie ma uit la Stan si Bran. 😀
1) Cifrele alea sunt scoase din burtă, nu au nici o semnificaţie, erau doar ca exemplu.
2) Ca să obţină lei, cineva trebuie să schimbe euro. Sau să pornească Isărescu imprimanta (aici e interesant să vezi cât a crescut masa monetară în ultimii ani 😉 ).
3) Eu zic că este încă timpul prezent (sau cum au englezii, prezent continuu). Activitatea se reduce în continuare. Există un decalaj între evenimente. Mulţi care intră în şomaj o fac cu salarii compensatorii, de exemplu, astfel că nu-şi reduc instant consumul. Dacă o firmă îşi reduce activitatea cu 20%, de exemplu, asta se va reflecta la furnizorii ei peste un timp ş.a.m.d. Dacă ne uităm la şomaj, observăm că viteza de creştere pare să se accelereze, după ce media a fost de 0,3%/lună (iunie-octombrie), în noiembrie a urcat cu 0,4%. În decembrie puţin probabil să se fi întâmplat ceva, dar în ianuarie sunt tare curios. Or, atâta timp cât şomajul creşte fără a da semne de scădere a vitezei, economia nu are cum să nu se reducă. Când o companie dă afară 10% din angajaţi, nu prea mai are cum să obţină aceeaşi cifră de afaceri ca atunci când îi avea. Sigur, ea nu scade neapărat tot cu 10%, dar de scăzut scade.
4) Vreau şi eu Stan şi Bran. Pe bune!
1) Iti corectasem exemplul
2) Daca statul are euro si ii schimba in lei presiunea e invers, in jos, nu? Nu, nu da drumul la imprimanta 🙂 . Numerarul in circulatie e cu 5.8% mai jos noiembrie 2009 vs noiembrie 2008. Acum pe bune, te-ai uitat pe date la masa monetara?
3) Eu zic ca e „in stabilizare” cu premize pozitive. 🙂 . Eu zic cu date.
Daca ne uitam la somaj vedem asa: diferenta sfisit luna vs sfirsit luna anterioara numar total de someri inregistrati in 2009:
41,466 ; 32,953 ; 35,761 ; 4,120 ; 9,062 ; 22,127 ; 23,632 ; 29,111 ; 23,467 ; 28,799 ; 29,184 ; 26,260
si nu uita ca si „indicatorul” asta are o sezonalitate care trebuie luata in calcul.
Ei nu mai are cum sa obtina aceeasi cifra de afaceri … nu spuneai mai sus ca productivitatea muncii tine de management? 😉
4) Stan si Bran la Carefour ori pe youtube.
Am sărit peste treaba cu masa monetară. Da, M1 a scăzut, în schimb cresc M2 şi M3, ceea ce compensează. M3 a ajuns la 184 de miliarde într-un an de contracţie economică ceea ce denotă presiunea asupra BNR. Vezi raportul asupra inflaţiei al BNR. În linii mari, sunt de acord cu Bogdan Glăvan că BNR duce o politică de Consiliu Monetar. Legat de asta, vezi şi articolul ăsta.
2) Schimbul nu-l face statul, că nu se duce la casa de schimb valutar. Schimbul îl face BNR prin instrumente specifice – de exemplu, eliberare rezerve minime obligatorii, achiziţii de euro de la băncile comerciale ş.a.m.d. În funcţie de metoda folosită, presiunea poate fi într-un sens, sau în altul.
3) E ceva care nu se leagă. Eu m-am uitat pe datele procentuale. În noiembrie faţă de octombrie avem 7,5% vs. 7,1% (din buletinul pe noiembrie de la INS). De altfel, nu e prima cifră care nu se potriveşte cu ce spui tu. 😕
Eu am o teorie că din orice firmă poţi da lejer afară 10% din angajaţi fără vreun impact asupra activităţilor. Acum, depinde şi ce personal dai afară 😀
3) Ei, cind iei procent la o zecimala, diferenta dintre 0,3 si 0,4 nu prea spune mult. Datele sint de la anofm, tot de acolo le ia si statistica.
2) tot nu m-ai lamurit cum va pune presiune spre 4.3 la sfirsitul anului, asta nu inteleg. MF nu are nevoie de euro decit sa plateasca pentru datoria guvernamentala externa si contributii.
In plus datoria externa totala pe termen scurt e la 80% fata de anul trecut pe vremea asta. Chiar nu vad de unde ar veni presiunea „in sus”.
🙂 Pai ce dracu sa faca M3 cind reduci RMO? Si apoi e regula: pe timp de criza economisesti 😉 .
BNR-ul ale multe manetute monetare pe care le poate folosi. Daca o face cu grija e foarte bine sa le foloseasca.
(totuşi, o bună parte din cei 100.000 de “şomeri” anunţaţi sunt de fapt posturi neocupate, astfel că ele nu vor aduce şomeri “reali”).
Reducerea posturilor neocupate nu aduce nici economii la buget, pentru ca din economia la fondul de salarii doar 2% se duce la fondul de premiere, asa ca e „o frectie la un picior de lemn”.
De ce ar scadea cursul intr-o perioada cand ai plati masive la importul de gaze?
Evolutia cursului nu are logica, decat daca se doreste un curs scazut in perioada externalizarii profitului, deci o masura artificiala in sprijinul capitalului strain.
Pingback: Dau la pompă… » PoliTichii de mărgăritar