Atacul declanşat de PD la adresa lui Mircea Geoană marchează apogeul unui mod de a face politică în dispreţul legilor, Constituţiei şi, în general, a turmei care reprezintă „boborul”. Au depăşit cu mult chiar şi nivelul atins de Adrian Năstase. Măcar acesta avea un adevărat cult al aparenţelor. PD-ul pare că nu e interesat de nimic altceva decât de „trăirea clipei”. Au ajus la putere, trebuie să radă tot, să deţină tot ce înseamnă funcţie, de la antrenor de pescuit sportiv până la preşedenţia Senatului. Legi? Constituţie? „Ciocu’ mic, acum suntem noi la putere!”
Din punct de vedere politic, atacul la Mircea Geoană este o mare prostie, fiindcă permite PSD să se apere foarte uşor, victimizându-se. Apoi, întăresc ideea că Traian Băsescu are probleme serioase de sănătate – una din direcţiile de apărare ale PSD, mai ales că se coroborează cu absenţele lungi ale acestuia. De asemenea, atrag atenţia asupra tuturor modificărilor din teritoriu şi asupra faptului că sunt din ce în ce mai multe cazuri în care se plătesc 2-3 persoane pentru aceeaşi funcţie.
PD a depăşit stadiul de partid-stat, devenind partidul-termită chitit să radă tot. Din păcate, nu se întrevede nici un Popeye. Spanac se găseşte.
A, si eu zic ca in multe privinte ‘odiosul’ Nastase era un copil.
Acum, intre prostia si nesimtirea PD, sper ca prostia sa fie, pana la urma, invingatoare si sa trimita cat mai repede respectivul partid la ceea se numeste, sablon, groapa de gunoi a istoriei 🙂
Cam pe aceeasi linie am scris si eu aseara:
„In cursul celor douazeci de ani de tranzitie post-comunista, democratia romaneasca nu a fost scutita de astfel de excese, in care cei de la putere au facut uitate sau au fortat regulile jocului cand interesul politic a cerut-o. Orice incalcari ale cadrului democratic formal creeaza precedente care lasa urme pe termen lung; stergerea lor se poate face doar in timp, printr-o rutina a actiunii politice in interiorul regulilor – pana cand respectarea cadrului legal si institutional, cum spuneam intr-o alta postare, intra in reflexul politic, impregneaza ADN-ul politicii. Este pana la urma un proces de invatare sociala, care cere timp.
Dar excesele politice ale tranzitiei par mici accidente de parcurs fata de ce se intampla acum: un efort masiv, deliberat, coordonat, multi-directional si consecvent al taberei politice a presedintelui Basescu si a PDL – nu doar de a incalca regulile stabilite, ci de a inlatura sistematic orice obstacol institutional si legal, orice zagaz in calea domniei celor care au la un moment dat majoritatea. Totul, in numele democratiei si al reformei statului.
Ce vreau sa spun cu asta? Ca Basescu si PDL au intins foarte departe limitele actiunii politice – si nu timid sau pe furis, cum s-a mai facut in trecut, ci cu entuziasm mobilizator, in aplauzele galeriei. ”
Argumentul e elaborat mai pe larg – inclusiv cu referire la atacul la presedintia Senatului si o mica incercare de psihanaliza a exceptionalismului PeDeList (o patologie politica cunoscuta si sub numele de „basescianism”) – la: http://rational-idealist.blogspot.com/2010/03/opriti-reforma-statului-vreau-sa-cobor.html
🙁
Iar mi-a intrat comentariul la moderare…