Există şi imbecili tonici. De exemplu, nenea ăsta. Un astfel de articol e suficient să te binedispună (şi omul mai are câteva). Îmi plac teoriile astea despre pieţele imobiliare. Acuş-acuş se prăbuşesc. După unii, bunăoară ca nenea citat, mâine-poimâine vom ajunge să luăm un apartament cu trei camere la 5000 de euro – preţ de Logan. Cu banii de-o skodă îţi apartament „La fântâni”. Dacă ai vreun Passat, eşti fericit, poţi spera la o vilă-n Dorobaţi. De la BMW-Audi, deja vorbim de Primăverii sau „în pădure, la Băneasa”… Patronii vor plăti salarii de 100 de euro pe lună (multinaţionalele 150 – „O, paşă, cât de darnic eşti!”). Hm, oare cui? Un vânzător în piaţa Moghioroş are 1000 minim plus bonuri de masă. Adică undeva spre 300 de euro. Până şi salariul mediu oficial la INS este undeva spre 1400 net (1873 brut, ceva de genul).Da, o să fie naşpa. Recesiunea continuă în T1, probabil şi în T2. Per total, PIB-ul este posibil să rămână în teritoriu negativ (predicţia mea merge spre un -2,5% în 2010). Dar de aici la apocalipsa zugrăvită de mândrul bătător de câmpi e o distanţă cam mare. În sectorul privat nu prea mai este loc de restructurare, din contră în unele zone au început să se facă angajări. Productivitatea muncii creşte semnificativ. Chiar dacă în Europa şomajul rămâne la cote ridicate şi economiile stagnează, majoritatea românilor de-acolo au rămas şi par a se descurca. Remiterile nu au scăzut foarte mult anul trecut. Moneda naţională a fost ţinută în frâu şi asta a ajutat atât firmele, cât şi populaţia. Perioadele de apreciere au dat şi ele guri de oxigen salutare pentru mulţi. Cele două împrumuturi de la FMI vor asigura o revenire – nu spectaculoasă, dar solidă – a economiei româneşti. În acest sens, e interesantă nuanţarea punctului de vedere al şefului misiunii de evaluare Jeffrey Franks, referitor la lentoarea procesului de reducere a angajaţilor din sectorul de stat:
„Cred ca trebuie sa distingem intre problema birocratiei si procesul natural al democratiei. Intr-o dictatura poti lua masuri foarte rapide cu privire la ce vrei sa faci. Dar dictatura are multe dezavantaje si stiti asta in Romania. Democratia poate fi un proces mai lent, mai complex, dar in final este un proces mult mai reprezentativ.”
Până la urmă, faptul că procesul se produce lent este benefic pentru economie, deoarece consumul se ajustează gradual. Dar, personal, am dubii că actualul guvern dispune de capacitatea necesară identificării corecte a ceea ce trebuie ajustat, nemaivorbind de capacitatea de a face tăierile. Însă nici nu cred că există alternativă. PNL şi PSD ar trebui să spună „Bogdaproste!” că nu sunt ei în poziţia PD.
Overall, o să fie un an greu. Dar în nici un caz apocaliptic. Şi cei care visează cai verzi pe pereţi, e treaba voastră. Amatorii de chilipiruri ar trebui să se uite la ce se întâmplă pe piaţa auto, unde s-a terminat perioada ofertelor super-avantajoase . Ce e acum e „Vax albina, cavaler pasta!” Maşini submotorizate, cu dotări jenante sau stocuri 2009 (sau chiar 2008) la preţuri la care anul trecut cumpărai o maşină OK. Dar, în industria auto s-au dat oamenii afară, s-au ajustat salariile la vânzări, discounturile s-au redus, ofertele de finanţare s-au redus şi ele, dimpreună cu marjele de profit. Mai jos, devine nerentabil. Scopul oricărui business este de a obţine profit.
Un alt exemplu este Cosmote, care a renunţat la ofertele superieftine şi lasă Vodafone şi Orange să se bată în oferte maneliste „fără număr-fără număr”. Nu ştiu dacă vor reuşi însă să repare „stricăciunea” brandului, asociat acum cu ideea de „ieftin” şi „cocalar”, deşi Vodafone face serioase eforturi să-şi aproprie cocalarii. „Maxim, am spus!”
Probabil exagereaza omul, dar trend-ul pe care se bazeaza e real. Deci s-a imprumutat bine de la FMI, Romania a acceptat si obligatia sa-si mentina deficitul bugetar. Se pare ca singurul mod in care va putea face asta e sa concedieze si sa micsoreze salariile in mediul bugetar – excelent – si, pe de alta parte, sa reduca investitiile sustinute de stat – relativ naspa.
Desi previziunile apocaliptice nu o sa se adevereasca, atat salariul mediu cat si preturile in domeniul imobiliar vor continua sa scada. Asta daca nu avem „norocul” unei mici inflatii.
@Cos,
1) Actualul salariu mediu este bine erodat de munca la negru. Din câte ştiu eu din studiile salariale care se făceau, în Bucureşti era în 2008 de 800 euro, destul de aproape de Ungaria, Polonia şi Cehia (unde, însă avem salarii oficiale la nivel naţional). Din ce ştiu eu din piaţă, scăderea nu e chiar atât de mare. Nu cred că va scădea mai mult, pentru că firmele vor pierde oamenii de valoare. Da, a scăzut salariul de intrare, dar un specialist cu o minimă experienţă are cel puţin 2000 de lei, indiferent de domeniu.
2) Cam toată lumea vorbeşte de 100 de salarii medii lunare ca valoare a locuinţei. Asta ar însemna, ptr. Bucureşti, un 80.000 valoare medie ptr. un ap. cu 2 camere (locuinţa „medie” în Bucureşti – cred că 60% din apartamentele vechi sunt de 2 camere). Sigur, vor scădea aberaţiile gen 500.000 un apartament prin cine ştie ce complex rezidenţial, sau vor ajunge la 40.000 cele din complexuri rezidenţiale construite pe coclauri.
Când se fac predicţii de genul acesta se uită proporţia foarte mare de proprietari care locuiesc în apartamentele proprii. În Bucureşti, stocul de „speculă” este infim şi în general, vorbim de apartamente noi. Pentru majoritatea, că e 30.000, că e 300.000 e cam egal cu 0, fiindcă este locuinţa lor şi locuiesc în ea. Dacă am avea un stoc serios de apartamente goale, preţurile ar varia mai consistent şi s-ar putea ajunge la valori gen 20.000 un ap. cu două camere. În 2007, când am cumpărat eu, deci în plin boom, în Dr. Taberei erau disponibile la vânzare doar 30-40 de apartamente, din circa 60.000 din cartier. În general, un apartament se eliberează cu ocazia decesului, când e vândut de moştenitor. Mai rar alte motive. Băncile nu au nici un interes să inunde piaţa cu default-uri, fiindcă îşi fac singure rău. Procentul de apartamente care vor ajunge la mezat va fi mic şi nu va fi de natură să influenţeze masiv piaţa, fiindcă, în bună tradiţie românească, licitaţiile sunt pentru iniţiaţi.
Că am dreptate o dovedesc şi chiriile, care rămân ridicate, tocmai din cauza absenţei unui stoc de apartamente disponibile.
1) Salariul mediu e influentat puternic de somaj. Cand somajul creste, oamenii sunt dispusi sa lucreze mai ieftin. Somajul va creste odata cu disponibilizarile din sectorul bugetar. Apoi, si multe companii private traiesc inca din economii si e probabil sa continue disponibilizarile. Ca exemplu, o cunostinta cu o firma de constructii maricica (~100 de angajati, fac hale industriale) si care nu lucreaza in general cu statul nu a mai prins un contract mare de aproape un an. Acum isi tine o buna parte din angajati doar pentru ca daca ii da afara, ii va fi greu sa-i reangajeze. Mananca economiile si spera. Nu o sa mai reziste mult asa. Pe de alta parte, multi prieteni angajati imi povestesc ca nu sunt dati afara, dar nici nu prea mai au de lucru. O alta mica influenta asupra pietii e faptul ca in ultimii doi ani au iesit cate doua generatii din universitati datorita trecerii la sistemul Bologna.
2) Romanii sunt deja destul de bine imprumutati asa ca cererea nu are cum sa creasca. In acelasi timp, cutitul de apropie de os pentru dezvoltatorii imobiliari care au construit din imprumut.
imobiliare. ro zice ca piata continua sa scada, chiar daca intr-un ritm mai lent. Vom vedea…
1) Da şi nu. Cererea şi oferta au o elasticitate, dar între anumite limite. O vorbă din popor spune „decât să muncesc degeaba, mai bine stau degeaba”. Concedierile din zona de stat nu aduc ceva semnificativ pe piaţa muncii astfel încât să schimbe ceva. Puţini dintre ei vor reuşi să se integreze efectiv. Mai degrabă s-ar putea orienta către emigrare, mai ales dacă au ceva rude/cunoştinţe dincolo.
Într-adevăr, scăderea continuă, mai ales în zona construcţiilor. În schimb, se dezvoltă domenii noi – energiile „reînnoibile”, de exemplu. Tocmai ce-am aflat că vor veni chinezii cu câteva sute de milioane de dolari.
Generaţiile universitare nu influenţează piaţa muncii de ceva vreme. O parte deja lucrează, o altă parte intră direct în şomaj fiindcă nu ştie să facă nimic. Vârfurile se descurcă, fie aici, fie în străinătate.
2) Cererea nu va creşte încă multă vreme de-acum încolo. Dar nici oferta nu e cine ştie ce 😉 Cuţitul va intra bine în os pentru cei care au construit pe ideea că vor vinde oricum. Blocuri în mijlocul câmpului, vile la cuca măcăii, „cartiere rezidenţiale” fără canalizare şi cu străzi de abia trece o maşină (nu pe sens, pur şi simplu)… Nu ştiu cum e prin Timişoara, dar în Bucureşti cam 80% din noile ansambluri rezidenţiale, deşi „vândute” integral, nu sunt locuite decât 10-20%. Personal, nu m-aş muta în vreunul, nici să fiu plătit.
2-3 ani de-acum încolo scăderea sau creşterea este irelevantă, fiindcă nu vom avea o piaţă propriu-zisă.
Păi dacă îți pierzi vremea cu articole d’astea…oricum și-a atins obiectivul: multă lume i-a citit capodopera 😛
Ref la discuția ta cu cos: adevărul este undeva la mijloc. Trendurile se vor menține negative. Deja este OK pentru mulți menținerea trendurilor actuale. Când vorbești de România, nu te mai raporta doar la București și un sătuc oarecare, vezi că la mijloc este România reală.
Nu cred ca cei de la Cosmote au renuntat la ofertele tari ci doar ne-am obisnuit noi cu miile de minute. Desi le folosesc serviciile de la inceput consider ca oferta cea mai buna o am acum. Minute in retea am avut mereu din plin. Dar acum sunt f multe si cele nationale.
P.S. Daca te referi la modul de comunicare… ai dreptate.
Voda se vrea retea de cocalari.
@Mihai,
Cosmote are o imagine de reţea de „cartelari”, de „ieftin” în sensul negativ al cuvântului. Văd că în continuare este evitată de firme. Are cea mai bună acoperire, dar serviciile sunt mediocre, iar de multe ori calitatea sunetului e varză. Ca preţ, în momentul de faţă au ajuns comparabili cu Vodafone şi Orange, chiar peste Orange. Vodafone comunică complet aiurea încă de când au venit în România. Eu nu am văzut vreo reclamă Vodafone care să mă facă să mă simt bine. Din fericire, au cea mai bună reţea, din punct de vedere tehnic, chiar dacă stau mai prost cu acoperirea. La Orange, comunicarea este excelentă. Caldă şi amuzantă, îţi transmite o senzaţie plăcută, mai ales că ştiu să-şi aleagă jingle-urile. Dar numai până când începe partea cu „fără număr-fără număr”. E cam ca-n reclamele la ciocolata Rom, numai că acolo efectul era intenţionat. Altfel, reţeaua e mai slabă decât Voda.
@Mihnea
Păi şi eu am spus că trendurile rămân negative. Ştiu foarte bine ce se întâmplă şi în ţară, nu doar în Bucureşti, că am clienţi de la Constanţa la Arad şi de la Zimnicea la Sibiu.
Nu mai citesc Standard de multa vreme….
Ce ai zis tu aici am scris si eu ieri pe CG: ca preturile imobiliare actuale au o baza economica legata pe capacitatea celor mai bine platiti romani de a strange bani si de a obtine credite ipotecare. De asemenea avem si factorul disponibilitate: oferta reala este extrem de redusa, cererea potentiala este foatre mare. Si mi-am luat niste puncte puncte de la auditoriu de nu le-am putut duce…… Deh, e usor sa urli la luna ca nu poti sa-ti iei apartament in centru’ civic din cauza proprietarilor lacomi in timp ce tu stai in gazda sau in chirie in mahala si castigi 300 de euro frecand duda cine stie pe unde.