Ultimele sondaje apărute pe piaţă dau un semnal îngrijorător cu privire la modul de desfăşurare în viitor al ostilităţilor. „Dreapta” este în degringoladă puternică, pentru PD un viitor de tip PNŢCD întrezărindu-se destul de clar, în vreme ce PNL a rămas cumva în aer după ce PSD nu-i mai permite să-l paraziteze. Ambele partide par debusolate şi lipsite de idei şi soluţii, fără lideri.
Scăderea PD de la 36% la 18-16% nu este atât de surprinzătoare. Şi nici faptul că doar 3-4% din aceste procente se regăsesc în creşterea PNL, restul ducându-se la PRM, ajuns acum la un 9-10%, în condiţiile în care este în continuare inexistent politic iar Vadim Tudor este epuizat. Dacă ne uităm la evoluţia scorurilor pentru cele două partide de-a lungul timpului putem trage nişte concluzii interesante. Din punct de vedere practic, PNL şi PD au bazine electorale proprii mici, în jur de 10-12% fiecare. Există apoi un nucleu de circa 5% „electorat de dreapta” – nu foarte omogen, cu opţiuni politice care baleiază între fostul PAC şi UFD, trecând pe la PNŢCD sau URR, care oscilează între cele două în funcţie de cine dezamăgeşte mai tare pe moment. Restul, până la procentele din sondaje, reprezintă fanii liderilor (Traian Băsescu, respectiv, Crin Antonescu) şi alegători produşi de maşinăria de vot aceasta din urmă fiind practic inexistentă în cazul PNL). În momentul de faţă, PD se îndreaptă cu paşi vertiginoşi către limita bazinului său electoral, întorcându-se la momentul 2003-2004, iar şansele de a depăşi 10-12% în viitorul apropiat sunt minime, chiar dacă partidul controlează încă guvernarea. Presiunea mediatică asupra principalilor „producători de voturi” (după Traian Băsescu), tripleta BVB, mă face să cred că aceştia nu vor rezista foarte mult, deşi Blaga tocmai a fost numit responsabil pentru campania din 2012 şi, împreună cu Flutur vor juca un rol important în stabilirea listelor. Cum nici Traian Băsescu nu o duce prea bine, variantele de obţinere de voturi pentru democraţi se îngustează la bazinul propriu, care nu depăşeşte 10-12%. Luptele interne şi guvernarea mai mult decât incompetentă atârnă greu în balanţă. Aşa cum am mai spus, PD are mari şanse de a se transforma într-un partid regional ardelenesc puternic, cu o ideologie naţionalist-conservatoare. Cu puţină diplomaţie, poate deveni „balamaua” care să ducă la formarea unor majorităţi stabile în viitor.
De cealaltă parte, PNL pare să-şi fi atins limita de sus, plafonat de o conducere ce încă mai trăieşte din momentul de glorie reprezentat de „proiectul Johannis”. Partidul nu reuşeşte să capitalizeze nemulţumirea electoratului faţă de PD şi Traian Băsescu datorită absenţei unei oferte alternative şi, în general, a consistenţei liberalilor care par să fi împrumutat firea conducătorului lor, având dese absenţe din peisaj. Respins vehement de PSD, este ofertat din ce în ce mai transparent de PD. Din punct de vedere politic, pentru PNL este destul de riscant să răspundă acestor semnale, existând riscul de a plăti alături de democraţi nota unei guvernări dezastruoase. Dar, cu un PSD pe cai mari, la peste 40% (şi care deja poate guverna liniştit alături de un PRM peste 10%), PNL nu mai are în momentul de faţă speranţa intrării la guvernare în următorii 6 ani.
Ceea ce lipseşte în momentul de faţă „dreptei” este un lider – de altfel, nici nu a avut vreodată, Traian Băsescu dovedindu-se mai degrabă un dezbinator decât un unificator. Crin Antonescu nu poate fi un astfel de lider – în general, el nu poate fi lider.
Ce face, totuşi, ca PSD să crească? În definitiv, nici ei nu au un plan, nici ei nu au lideri (OK, Ponta este mai inteligent decât Antonescu, dar nu sunt sigur că asta contează foarte mult) şi nici soluţii, doar un discurs lejer de vară, la fel de populist ca cel practicat de liberali. Aşa cum am mai spus, trebuie recunoscut lui Ponta consecvenţa cu care îşi promovează „ideologia”, iar dezbaterea lansată cotă unică/impozit progresiv (care, apropo, e o mare idioţenie, fiindcă afectează vreo 100.000 de fraieri care îşi pun toate veniturile pe cartea de muncă, astfel că mari avantaje pentru buget nu au de unde să fie). Respingerea colaborării cu PNL de pe poziţi ideologice (ei sunt de dreapta, noi suntem de stânga), verticalitatea (noi intrăm la guvernare numai după alegeri, singuri) dau impresia unui om care are un plan şi o direcţie. În plus, nici nu are dispariţii subite ca Crin Antonescu şi se fereşte cu grijă să facă gafe. Cum, momentan, este singurul politician cu asemenea caracteristici, normal că PSD acumulează. Apoi, deşi toată lumea spune că electoratul român este de dreapta, în realitate este de stânga.
Problema este că până în 2012, România trebuie guvernată. Şi nimeni din clasa politică nu ştie cum. Din contră, fac tot ceea ce pot pentru a distruge şi ceea ce încă mai funcţionează din economie şi a ridica tot felul de bariere artificiale pentru a-i împiedica pe cei care au curajul de a mai lansa o afacere. Eu unul nu exclud deloc ca până la următoarele alegeri să apară un nou partid politic. Şi nu mă refer la cel al lui Dan Diaconescu…
Desigur, din toate ciorba asta lipseste si un nou partid pentru Basescu, coagulat eventual in jurul vestalelor tip M. Macovei sau C. Preda. Problema acestui partid ar fi ca nu dispune de masinaria de recoltat voturi care a asigurat succesul PD, nu de alta, dar in afara unui grup restrans se insi cu preocupari ‘deontologice’ militantismul anticorptie afisat de corifei nu are priza la ‘mase’.
Nu cred că Traian Băsescu va încerca un nou partid dacă va pierde controlul (atât cât a mai rămas) asupra PD. Momentan, oamenii săi sunt bine în partid. La o adică, are UNPR-ul ca backup.
Off topic: long time no see, Cristi!
On topic: nu cred ca numarul partidelor mai e relevant in vreun fel. RO a depasit fortat situatia de echilibru precar in care toata masinaria politica a fost un instrument de muls bugetul.
Altfel spus, impresia mea puternica este ca in urma unor schimbari economice majore (ce vor veni!) demersul politic (indiferent de culoarea declarata) va fi cu totul altul de prin 2012. Pana atunci, putem specula orice, dar ar fi bine sa ne putem elibera mental de cosmarul politic al ultimilor 20 + 50 de ani.
Cat despre electorat, ai dreptate: a fost si va fi intotdeauna de stanga, motiv pentru care orice demers doctrinar dinspre dreapta va fi in cel mai bun caz incununat de „succesuri” de scurta durata. Romanii au vrut in toata istoria lor cate un „tatuc” care sa-i ingrijeasca. Cateodata l-au avut, alteori doar li s-a parut ca-l au 🙁
„Eu unul nu exclud deloc ca până la următoarele alegeri să apară un nou partid politic. Şi nu mă refer la cel al lui Dan Diaconescu…”
Si eu cred ca partidele actuale risca sa pice destul de jos si sa apara unul sau mai multe partide noi care sa intre in Parlament ca in Cehia.
Cred ca si Basescu stie si incearca sa creeze tinte false, la fel ca in ani ’90 cand erau mai multe partide liberale, taraniste, ecologiste dar si alte partide de apartament care aveau menirea sa discrediteze partidele concurente si sa provoace confuzie.
Eu nu mai cred în posibilitatea apariţiei de partide „peste noapte „. Electoratul s-a cam împărţit, experimentele nu au cum să prindă la nişte oameni şi aşa sătui de politică şi de partide. Nici PRM nu va urca, „răbufnirile” din sondaje sînt conjuncturale. La momentul votului va rămîne la 3-4 la sută, nu mai mult, pentru că Vadim nu mai e demult o locomotivă. Aşadar, rămînem cu ce avem acum. Cele trei, plus veşnicul UDMR.
UDMR nu mai intră în Parlament 😉