Incidentul căruia i-a căzut victimă Elena Udrea devine simptomatic pentru ceea ce li se tot întâmplă demnitarilor români, indiferent de nivel. Nu mai pot să facă o prostie, o gogomănie, un „şmen”, o mică afacere, fiindcă se află. Mai repede sau mai lent. Cu scandal mai mare sau mai mic. Cu costuri mai mari sau mici. Oricând poţi da peste cineva care să te înregistreze cu un telefon mobil sau peste vreun blogger băgăcios care să „pună pe internet” şi de-acolo să pornească avalanşa… Acum 40 de ani, Woodward şi Bernstein munceau luni întregi la o anchetă. Acum uneori nu e nevoie decât de 2-3 clickuri. În maxim 20 de minute poţi afla ce firme are un demnitar sau rudele sale. În 4-5 zile poţi demonstra dacă vila şi maşinile cuiva pot fi justificate de veniturile sale. Ştiu. Pare că nu contează, că nu se întâmplă nimic. Oare? Mai crede oare cineva că „victima” de azi mai are un viitor în politică altceva decât un rol de blogeriţă chibiţând pe margine ca Adrian Năstase între 2 vizite la DNA?
Posted inPoliTichii
Ne spuneti si noua despre ce incident este vorba?
Voila.
Tot e bine ca a doua oara cand ati folosit termenul „victima” l-ati pus intre ghilimele 🙂
Raspunsul la intrebarea ta, Cristi:
DA, mai crede. Chiar „victima” … si impreuna cu ea, o seama de masculi cu drept de vot de la care nu contenesc sa aud sintagma „hai bre, ca e animal bun!” (am incheiat citatul).
Asa ca nu te speria, ca tot se alege ea (‘victima”) cu o funcțișoară oarecare, sa-i ajunga si ei de vuitton, doua.
@Nicu,
eu nu cred.
@Micawber
strict în această situaţie, Elena Udrea este victimă şi este „executată”. Din punct de vedere practic, nu este nici o problemă. Agenţia respectivă a utilizat un simbol, pentru care a plătit probabil drepturile de autor, deci nici vorbă de plagiat, copiat sau ce alte aberaţii se mai aud. Creaţia propriu-zisă, văd că nu a fost contestată, şi este originală. Frunza aceea este doar o parte a logo-ului. Undeva pe acelaşi site am văzut şi bulinuţele din logo Romtelecom, iar pe un altul (sau era tot acelaşi?) ceva similar cu logo UPC. Din ce am citit, sutele de milioane de care se vorbeşte reprezintă costul focus-grupurilor, costul campaniei propriu-zise. Nu am văzut pe undeva cât anume s-a plătit pe acest logo. Nu este chiar rar întâlnit ca pentru o campanie de asemenea dimensiuni agenţia să ofere „creaţia” gratis.