Dezirabilul Boc…

Una din legile lui Murphy spune că „este mai bine să taci şi să te creadă lumea prost, decât să deschizi gura şi să spulberi orice îndoială”. Probabil de aceea PSD amână anunţarea marelui plan de guvernare. Liberalii însă dovedesc un IQ sub numărul de la pantofi. Şi-au publicat aşa-zisul program. O însăilare de şcolar premiant, fără însă vreo logică şi legătură între idei, în care cel mai frecvent cuplu subiect-predicat este „statul va face”… Va da subvenţii, va ajuta, asta deşi se insistă foarte tare pe ideea de stat liberal. Cam ciudat pentru un partid liberal.

Amuzant este că nici nu ai cum să nu fii de acord cu ce se spune acolo! Cum să nu fii de acord, de pildă, cu „Obiectivul statului liberal este acela de a depăşi starea de deficit a societăţii româneşti, de a da României o dezvoltare echilibrată, organică.” Dacă înlocuim cuvântul liberal din frază, ea are aceeaşi valoare de adevăr şi cu „creştin-democrat”, „popular”, „social-democrat”, [insert ideology here]. Sau „România este o ţară dezechilibrată din punct de vedere politic. Cel care caştigă alegerile doreşte să ia totul, de la dirijarea resurselor până la controlul instituţional. Funcţionarul public nu este protejat în faţa efectelor rotaţiei politice. Administaţia este politizată şi riscă să se deprofesionalizeze. Predominanţa stării conflictuale faţă de cea de negociere constituie o ameninţare expresă la adresa democraţiei româneşti.” Poţi să zici că nu-i aşa?

Or, „Deficitele economice s-au agravat ameninţător în ultima perioadă. E vorba, desigur, în primul rând, de deficitul bugetar. În cele două decenii de tranziţie, opţiunea politică a fost aceea a încheierii exerciţiilor bugetare anuale cu deficit. În principiu, acest lucru a fost necesar. Deficitele structurale ale societăţii româneşti, ce ţin de starea în care se află sectorul educaţional, cel de sănătate, infrastructura etc. nu pot fi acoperite fără existenţa unui anumit deficit bugetar. Astfel, deficitul bugetar poate fi o formă de investiţie publică, câtă vreme sumele alocate investiţiilor sunt mai mari decât nivelul deficitului bugetar. În situaţia în care deficitul bugetar depăşeşte nivelul investiţiilor, rezultă că, de fapt, statul se împrumută pentru a plăti salariile şi pensiile, ceea ce pune bugetul într-o situaţie de nesustenabilitate. Corelaţia dintre funcţia activă a statului şi nivelul deficitului bugetar este obligatorie. Altminteri, efectele asupra nivelului datoriei publice vor fi imediate.” Venind din partea lui Varujan Vosganian, supranumit „Tatăl deficitelor” sună mai degrabă ironic. Şi aici nu e vorba de scuza lui Boc, ci de o realitate de netăgăduit.

„Susţinerea spiritului întreprinzător presupune stabilitatea mediului economic. Sistemul fiscal trebuie să fie simplu şi stimulativ. Statul liberal asumă reducerea, în continuare, a nivelului general al impozitelor, indeosebi pentru reducerea costului muncii şi stimularea investiţiilor, în paralel cu îmbunătăţirea administrării fiscale.” sună perfect, dar în document nu există nici o indicaţie despre cum se poate face aşa ceva.

Partidele noastre nu au ajuns încă la momentul în care să poată concepe programe şi nu doar barbologie. Nu înţeleg că este nevoie de obiective clare, măsurabile, cu termene şi responsabilităţi bine definite, cu măsuri bazate pe date certe şi cu calcule de impact. Asta se vede clar când ajung la guvernare, unde merg pe principiul „hai să facem asta” şi vedem noi ce-o ieşi. Eventual, o mai ajustăm pe parcurs. Nu merge aşa. De aceea am ajuns unde am ajuns. Măcar pentru program, partidele ar fi putut plăti un think tank care să le livreze ceva profesionist, nu să folosească gargara politrucilor. Dar partidele se feresc de aşa ceva ca dracul de tămâie pentru că înseamnă responsabilităţi clare şi, în caz de eşec, nu mai pot să o dea cotită că „n-au avut fonduri”, că „moştenirea e grea” şi, de fapt, când erau mici au avut pojar.

Când vezi un asemenea program şi un guvern „din umbră” cu Fenechiu la Transporturi, Vosganian la Finanţe, Norica Nicolai la Justiţie dintr-o dată Boc devine chiar simpatic.

O analiză pe „capitolul agricultură”, aici. Una generală, aici.