Tot văd din zona orajulie argumentul că o decizie de suspendare a lui Traian Băsescu l-ar „mitiza” pe acesta şi l-ar ajuta să revină în sondaje şi să recapete supremaţia politică. Din păcate pentru ei, aşa cum spunea idolul lor, iarna nu-i ca vara, iar Traian Băsescu din 2010 nu mai este cel din 2007. Chiar dacă, în linii mari, cei „322” au rămas aceeaşi, cu „mogulii” vârf de lance, Traian Băsescu din 2010 este mai aproape de Adrian Năstase din 2004.
După ce l-a numit pe Emil Boc premier şi a tolerat guvernul său incompetent atâta vreme, după ce a redus salariile din sectorul bugetar cu 25% şi a învrăjbit categorii sociale una împotriva alteia, preşedintele este departe de popularitatea din 2007. Atunci mai exista o speranţă, acum a confirmat că nu era cazul. Electoratul l-a salvat de la pierderea preşedenţiei în 2007 şi 2009 (a doua oară cu largul concurs al producătorilor de voturi Blaga-Videanu, pe care azi şi i-a îndepărtat) şi ce a primit în schimb? Un guvern incompetent, aroganţă năstasiană, nesimţire faţă de perioada grea prin care trece ţara şi deja arhicunoscutul război împotriva „mogulilor”. În 2007, PD era peste 30%, acum nu mai are nici jumătate din opţiuni. În 2007, PD era unit şi puternic, acum e împărţit în găşcuţe rivale care se aşteaptă la cotitură.
În 2007 şi 2009 a mai funcţionat ideea „votaţi-mă şi voi aduce un guvern puternic, competent cu care vom face treabă”. Treaba a însemnat trimiterea Ebei la Bruxelles, prezenţa Elenei Udrea în guvern, incompetenţa lui Boc, aroganţa şi superioritatea cretină ale unor Vlădescu şi Pogea, creşteri de impozite şi reduceri de salarii. PD-L nu doar că a dovedit că nu este mai bun ca PSD şi PNL, ci că le poate întrece în incompetenţă, nesimţire şi rapacitate. „Ciocu’ mic, acum suntem noi la putere!”
Până şi susţinătorii lui Traian Băsescu se retras spăşiţi/scârbiţi, recunoscându-şi sau nu greşeala şi înghiţind din ce în ce mai greu greşelile. Desigur, cu excepţia sinecuriştilor care o duc bine şi încearcă să-şi maximizeze ROI.
Oricât de antipatici ar fi Vântu, Voiculescu şi Patriciu, foamea împinge din spate mai tare. Preşedintele s-a trezit pe cap cu mii de poliţişti exasperaţi. Dar la fel sunt şi profesorii, medicii şi funcţionarii statului. Ei nu au protestat. Nu încă. Ţâfna cu care li se răspunde nu face altceva decât să-i întărâte şi mai tare. Modul în care reacţionează preşedintele, premierul (dar şi politruci ca Roberta Anastase) arată lipsă de coordonare, iritare, incapacitatea de a gestiona situaţii de criză.
Sunt de acord că poporul este lesne manipulabil. Dar şi manipulările au o limită. În momentul de faţă, cred că Traian Băsescu a depăşit acea limită şi problema care se pune nu este dacă el trebuie demis, ci dacă acest lucru se mai poate face fără violenţe. Totul depinde de modul cum va gestiona demiterea guvernului Boc de către Parlament, pentru a doua oară. Oricum, de PD s-a ales praful şi istoria PNŢCD se va repeta, exact din aceleaşi motive.
In afara de consultantu’ care a „ingropat” 2 lideri de partide pe care i-a consultat si acum cosulta la al 3-lea … eu n-am vazut idiotenia asta cu mitizarea. (pun pe seama consultantului si iesirea cretina a consultatului cum ca mereu a scazut in sondaje dar a castigat in alegeri).
In zona oranj pare mai la moda victimizarea … care pana la urma e fireasca, fiind un indicator al prezentei unor disonante cognitive.
„Mitizarea” e de la consultant. Ideea că „pixelul albastru” o să-l salveze de la suspendare fiindcă mogulii sunt răi apare mai des pe blogurile oranj.
Asta da. Razboiul cu oglinzile e intr-adevar mult mai raspandit si din pacate gaseste rezonante (nu doar in zone colorate). Fenomenul asta de autoexcludere sociala prin negarea/diabolizarea surselor de disonanta e intr-adevar unul din cele mai importante fenomene sociale in desfasurare. Daca te uiti la caracteristicile fenomenului (prezent in unele secte si chiar in unele zone cu fundamentalism religios sever) … o sa constati ca durata si amploarea e mult mai mare si ca va depasi in timp un personaj sau o guvernare.
Vad ca sunteti (implicit) optimist vorbind de modul cum va gestiona demiterea guvernului Boc de catre parlament. Cred ca e cale lunga pana acolo – maraielile UDMR sunt departe de a se materializa si tin mai mult de santajul asupra PD decat de dorinta de a pleca de la putere. Adevarul e ca ma unge pe suflet cand vad ca PD-ului i se serveste propria doctorie 🙂
Traian Băsescu nu e aproape de Năstase din 2004, ci se apropie cu pași mari de Ceaușescu din a doua jumătate a anilor ’80.
@Mihnea,
într-un anume sens, chiar ai dreptate, cu menţiunea că nu se apropie, ci este deja. Adrian Năstase avea o anumită eficienţă administrativă şi un guvern performant – care rămâne în continuare cel mai bun guvern post-decembrist, nu era izolat pe plan extern.
Traian Băsescu este la fel ca Ceauşescu, departe de realitate, (acum) stăpân al unui guvern fantomă plin de incompetenţi, izolat extern, urât de populaţie în plan intern, nu se poate încrede în absolut nimeni, prizonier al serviciilor secrete. La fel ca şi Ceauşescu, ultimele apariţii oficiale arată o privire fixă, un discurs bâlbâit, dar ţâfnos, decizii stranii luate peste noapte şi fără a se consulta cu cineva.
@Cristian
Eu cred ca ce face Traian Basescu in momentul de fata e exact ceea ce facea si Chirac in utimul lui mandant. Isi lasa primul ministru in fata sa incaseze si sa gereze situatia si asteapta la loc cald sa treaca timpul. Iar cand isi deschide gura o da dintr-o groapa intr-alta. Si nici nu ajuta faptul ca Boc pare sa nu stapaneasca nimic din guvernul ala si totul are aer de harababura, mai ales intr-o perioada extrem de dificila ca si asta. Dar asta nu exclude faptul ca guvernul ala are oameni competenti, sau care cel putin care au ceva in cap si stiu in ce directie vor sa mearga. Ma gandesc la Daniel Funeriu. Bilantul lui se va face ceva mai incolo, mai ales ca demersul lui e de termen lung. Dar e ministrul invatamantului care ma inspira cel mai mult de la revolutie incoace.
Si inca o chestie. Asa cum se vad lucrurile de la distanta, faptul in sine ca guvernul asta atat de injurat ia niste masuri extrem de impopulare si dure, ca sa treaca cumva tara de momentul asta de criza, e o chestie pentru care merita o bulina albastra (sau rosie, nu mai stiu care era aia mai buna cand eram la gradinita). Si inca o data de la distanta, daca compari cu ceea ce se intampla in Grecia sau cu ce s-a intamplat in Irlanda sau Ungaria, in Romania e mult mai hardcore. Si pana acum nu au fost miscari sociale de amploare, vedem de-acum incolo, mai ales cand vine iarna. Dar daca cumva se trece peste perioada asta fara miscari sociale care sa degenereze in lucruri intr-adevar urate, si asta in sine poate fi considerata un succes.
Guvernul asta nu va tine, baietii isi ard tot capitalul politic de care ar mai dispune, are toate defaut-urile cronice ale clasei politice din Romania, dar nimeni altcineva nu are coitzele sa-si asume responsabilitatea in locul lor. Asa ca deocamdata nu dau 2 lei nici pe PSD si nici pe PNL din cauza prestatiei extrem de slabe de la inceputul crizei incoace. A fost un sursaut in momentul alegerilor prezidentiale, dar bula s-a spart repede de tot. Si evident nici pe Basescu nu dau 2 lei, dar lucrurile trebuie sa mearga inainte malgré lui.
Departe de mine intentia de a spune ca Romania are in momentul de fata un guvern competent, dar e singurul care se gaseste pe piatza in momentul de fata. Ca suspendarea lui Basescu, dizolvarea Parlamentului, alegeri anticipate, un nou guvern etc mi se par extrem de irealiste. PNL si PSD vor sa stranga capital politic maxim din situatia de fata, capital pe care sigur nu vor sa si-l arda instantaneu ajungand la guvernare intr-un moment atat de dificil, pentru ca sa-si dea seama dupa aceea ca sunt exact in acelasi mare rahat.
Si acum un petit moment de rêve quand-même:) Si un exercitiu de imaginatie. Ce vad eu ca si solutie politica pentru a trece cel mai usor peste criza este o echipa guvernamentala – sau un presedinte sau prim-ministru, ca tot merge bine mitul liderului providential – care sa emergeze cu un sprijin popular semnificativ si care sa stie sa vanda populatiei masurile dure de austeritate cu inteligenta, fara sa ia oamenii de prosti, care sa reduca cheltuielile bugetare plasandu-se intr-o logica pe termen lung, care sa construiasca credibilitatea in jurul masurilor sale si predictibilitate pentru mediu de business etc. Si acum exercitiul de imaginatie. Do you have anyone in mind to fit the job description? Bineinteles, unul din elementele ecuatiei asteia care imi vine in cap e Daniel Funeriu, dar omul inca trebuie sa demonstreze ce poate si mai trebuie sa si treaca proba timpului.
@Dan,
nu cunosc foarte bine situaţia din Franţa (în afară de Le Tour, subiectul nu prea mă mai preocupă :D, deşi în tinereţe citeam Paris Match, Premiere, Le Monde – pe hârtie, biensur, şi nu uit că am fost un an profesor de franceză 😀 ). Dar dacă asta ar fi strategia lui Băsescu, nu funcţionează. Boc nu este văzut de nimeni ca „paratrăznet”, nu e luat în serios, e ca şi nu ar exista. Iar acum, cu guvernul de anonimi absoluţi, Traian Băsescu şi Elena Udrea ies şi mai bine în evidenţă.
De asemenea, nu pot fi de acord cu ideea că guvernul Boc „face ce trebuie”. E un măcelar pus să facă treabă de chirurg. Face mai mult rău decât bine. Sigur că multe lucruri sunt OK din punct de vedere principial – eliminarea abuzurilor asupra sistemelor de pensii şi asistenţă socială, eliminarea anumitor privilegii (militarii, poliţiştii), creşterea bazei de impozitare, dar modul în care o fac e dezastruos.
Cea mai bună soluţie acum ar fi guvern temporar şi alegeri anticipate.
@Cristian
Da, OK. Dar in sine asta da dovada in primul rand de lipsa de orice strategie si viziune. Asteapta sa treaca timpul sa-si gate presedentia:) In sensul asta ma gandeam.
Imi place expresia „macelar pus sa faca treaba de chirurg”:) E extrem de brutal cum se reduc cheltuielile la buget, cu reduceri de salarii all over the board cu 25%. Dar – si despre asta ar trebui sa se discute mai mult – cum facem sa fie reduse cheltuielile bugetare inteligent all over the spectrum? O componenta inevitabila este reducerea masei salariale in sectorul public. Si asta trece sau prin datul oamenilor afara sau prin reducerea salariilor si pana la urma ce e de preferat pe perioada de criza? Sa-ti vezi salariul redus sau sa te trezesti fara job? Mai ales ca in Romania mai ai si constrangerea unei piete de munca rigide in domeniul public. Si referitor la brutalitate versus munca de chirurg poti sa zici OK, nu 25% la toata lumea, ci probabil 10% si si asta nu la cele mai mici salarii (ca de-acolo tot nu economisesti mare lucru) si de restul de procente privatizezi firme de stat (ceea ce pare ca incet incet sa va intampla cu o parte din Transelectrica), reduci privilegiile fiscale, compensatiile la caldura pentru cine n-are nevoie, neeficientele din cheltuielile sociale etc. Flexibilizarea pietei muncii, a propos de salariul minim in functie de nivelul de studii si altele cate mai sunt si de care ai pomenit si tu.
Pana la urma, cu o oarecare doza de cinism, trebuie sa te uiti ce incentives si disincentives oferi oamenilor si intreprinderilor ca sa diminuezi sectorul public si sa boostezi sectorul privat. My take e ca desi 25% de reducere de salarii transversal e pe cat se poate de brutala si prost vandut oamenilor, va fi pentru unii un disincentive extrem de puternic sa mai ramana in sectorul public. Ceea ce per se e un castig pentru sectorul privat. Dar ca si consecinta probabil cei mai buni vor fi pierduti. Desi, in cazul invatamatului, daca coroborezi asta cu incentives-urile pe care noua lege incearca sa le creeze pentru profesori, s-ar putea ca totul sa nu fie pierdut.
Eu as avea tendinta sa pornesc de la very low expectations fata de competenta vreunui guvern in Romania, oricare, si sa zic ca in situatia de fata ceea ce lipseste crunt este, cum am mai spus, o discutie inteligenta si informata despre toate pistele pertinente de reducere a bugetului public si crearea de incentives-uri pentru stimularea economiei. Asta e un doar un delta fata de situatia de acum, optiunea radicala fiind impeachment, alegeri anticipate etc. Care iarasi ar fi foarte OK daca ar fi vointa pentru asta si ar exista un program alternativ pertinent. Ar fi o dovada ca macar democratia functioneaza si publicul nu e perfect apatic.
Asta cu demotivarea oamenilor şi „invitarea” lor să părăsească sistemul prin reducerea salariilor e ca „forfetarul”, care a „invitat” firmele să se închidă 🙂
Reducerea cheltuielilor bugetare se poate face foarte simplu:
– audit instituţional pentru a vedea ce instituţii trebuie păstrate şi de ce (aici exemplul meu favorit este ITM, al cărui rost nu-l văd. Care este avantajul pentru societate că ITM pune o ştampilă pe contractele de muncă şi pe ştatele de plată? Mai ales ultima din urmă mi se pare o problemă din punct de vedere al confidenţialităţii datelor.)
– simplificarea procedurilor administrative, fiindcă degeaba dai oameni afară, dacă procedurile de lucru rămân. Enervezi şi funcţionarii şi contribuabilii. Simplificarea trebuie făcută în ideea de serviciu public, fiindcă până acum comportamentul este ca faţă de infractori nedovediţi. De exemplu, când în vară au înfiinţat registrul unic al operatorilor comunitari – o altă instituţie inutilă, au pus toţi administratorii de societăţi comerciale să-şi facă cazierul. Deşi Poliţia Română (cea care are bazele de date cu cazierele) este instituţie de stat şi se putea rezolva direct, între instituţii, fără a mai pune contribuabilii pe drumuri şi la cheltuieli (12 lei * 600.000 = 1,500,000 de euro).
– reducerea rolului statului în economie, prin vînzarea acţiunilor pe care le mai deţine statul (Romtelecom, Tarom, CFR). Transelectrica şi Transgaz ar fi mai bine să rămână de stat, pentru a se putea exercita presiuni, fiind vorba de consumatori captivi şi o modalitate de a mai influenţa politicile în domeniu.
Excelent! Avem un inceput de program:)
De acord intru totul. As adauga flexibilizarea pietei muncii in general prin eliminarea salariului minim in functie de nivelul de studii, flexibilizarea si descentralizarea pietei muncii in sectorul public si in general cresterea performance based pay in sectorul public.
Iesirea statului din actionariatul Romtelecom si Tarom e evident necesara si usor realizabila pentru ca exista deja competitie pe pietele respective. In cazul CFR e iarasi absolut necesara pentru ca e pe pierdere, dar se va face cu mult tam tam pentru ca o restructurare chiar facuta odata cu privatizarea completa va insemna disponibilizari la sange pentru a rentabiliza ce se poate rentabiliza din CFR. Plus e inevitabil odata ce Romania va fi obligata sa deschida piata transportului feroviar de EU.
In ceea ce priveste rezervele tale legate de Transelectrica si Transgaz, nu cred ca este vreun motiv ca statul sa nu le lase complet din mana. Legat de preturi, ca intreprinderi private pot fi supuse unui sistem regulatoriu din partea statului care sa impuna preturile cand sunt tendite de abuzuri. Iar in ceea ce priveste politicile energetice ale statului roman, le-as lasa cu mai mult incredere pe mana sectorului privat. Pentru ca daca statul dicteaza politicile de investitii, sigur banii or sa ajunga tot la baietii la care trebuie, deci ineficienta garantata. In schimb in ceea ce cred ca trebuie sa bage statul bani in domeniul energiei este in R&D si dupa aceea sa lase piata sa decida, piata care la termen va fi deschisa.