Pică Boc?

Pe scurt, da. Pe lung, tot da.

Principalul argument pe care fanii portocalii se bazează este că PSD şi PNL nu au nici un interes să intre la guvernare. Problema este că trecerea moţiunii nu implică şi intrarea la guvernare :). Probabil că fanii uită că nominalizarea premierului este făcută de Traian Băsescu şi că trecerea moţiunii nu implică automat o majoritate de guvernare. Pentru PSD, demolarea guvernului Boc este foarte importantă ca exerciţiu de imagine (cum a fost şi Congresul – care a arătat unitate, capacitate de mobilizare). Un eventual eşec al moţiunii ar fi un dezastru, de aceea ea a fost amânată sub diverse pretexte până când au fost siguri că va trece.

În afara intereselor politice ale PSD, şi în PD există un interes major pentru „refacerea cărţilor”, din partea aripii BVB eliminată la de la guvernare, atât pentru o eventuală recuplare la resurse, cât şi din perspectiva congresului care va urma anul viitor. Rămânerea în afara resurselor (în măsura în care tabăra prezidenţială rămâne la guvern) înseamnă şi pierderea influenţei în partid. Apariţia stenogramelor cocoşiene e o autoinvitaţie la negociere, invitaţie acceptată imediat de Elena Udrea, dar şi de Traian Băsescu, care în ultima apariţie TV a avut cuvinte pozitive despre Blaga şi Videanu.

Este de observat că în bătălia moţiunii, PNL este vioara a doua, o anexă debarasabilă. Aşa cum sună declaraţiile, PSD nu este foarte interesat de colaborarea cu PNL, planurile fiind pentru un guvern interimar care să gestioneze situaţia până la următoarele alegeri. Pentru PNL nu este o situaţie tocmai fericită. La următoarele alegeri, fie că vor fi la termen, fie că vor fi anticipate, PSD va avea o garnitură nouă de lideri, condusă de Ponta, la PD vor fi lideri noi în urma congresului de anul viitor, în vreme ce liberalii vor fi în luptă cu un lider deja epuizat şi anacronic. Sigur, chiar şi cu schimbarea liderilor, nu cred că PD mai poate spera la mai mult de 15%, în vreme ce liberalii vor fi probabil la 25% peste care nu par capabili să treacă.

Pornind de la premisa – apărută în ultimele apariţii publice ale lui Traian Băsescu – că preşedintele îşi recunoaşte şi admite eşecul politic (mai clar exprimată în apariţia de la ProTV) – există şansele unui premier apolitic acceptabil de toate partidele, care să gireze un „interimat” prelungit până în 2012, fiindcă e greu de presupus că se vor putea organiza alegeri anticipate. Pentru PSD ar fi o victorie (debarcarea lui Boc şi controlul imagologic al noului guvern), pentru PD un respiro necesar (dar nu ştiu cât de benefic, întrucât nu cred că îşi vor mai reveni vreodată peste cele 10-15 procente pe care le aveau înainte de epoca Traian Băsescu. PNL este singurul care în momentul de faţă nu arată o idee sau o direcţie de acţiune şi nu ar fi exclus să piardă şi el procente în favoarea unui partid nou de dreapta, pe care încă îl văd posibil.