Ctitori de neam şi ţară…

Privind la tv coada de maşini de la şase dimineaţa şi apoi triumful celor care au pătruns primii pe pod în sunet de claxoane şi urlete de bucurie cum doar la o victorie a echipei naţionale de fotbal în care jucau un Hagi, Dorinel Munteanu & comp. mai vedeai, îmi este clar că PD va fi zdrobit la alegerile locale pentru Bucureşti. Fiindcă mai urmează cel puţin inaugurarea stadionului Naţional.

Din ce am văzut în interviurile cu „simpli cetăţeni”, oamenii sunt cu adevărat mândri şi impresionaţi de construcţia „cea mai” din toată Europa, mai ales că este un contrast absolut faţă de cei 2-3 kilometri de autostradă pe care îi inaugurează Boc sau telegondolele Elenei Udrea. În această antiteză, Sorin Oprescu apare ca un mare ctitor, iar pasajul intră în galeria marilor realizări gen barajul Vidraru, barajul Bicaz, Transfăgărăşanul, Casa Poporului, realizări de care oamenii simpli chiar se simt mândri. Pasajului i se va adăuga curând şi stadionul Naţional, o altă „ctitorie” deosebită.

Democraţii au gestionat foarte prost din punct de vedere comunicaţional momentul şi, în general, aplică o tactică păguboasă de subminare a proiectelor de infrastructură din Bucureşti, la fel cum păţea Traian Băsescu. Acea tactică a PSD l-a făcut pe Traian Băsescu preşedinte, iar democraţii bucureşteni îl transformă pe Sorin Oprescu într-un erou, fluturaşi precum acesta sau tentativa de a amâna inaugurarea oficială a pasajului pentru un chiţibuş legislativ de către Elena Udrea sună mai degrabă a oftică.

Blocarea unor proiecte ca bulevardul Uranus, stadionul Naţional sau a pasajelor nu fac altceva decât să enerveze şi să reducă şi mai mult potenţialul electoral al democraţilor în Bucureşti. Un scor de maxim 10% în capitală, deloc improbabil, va avea un efect psihologic foarte mare asupra scorului general.

Sunt de acord că aceste proiecte au fost preluate de Sorin Oprescu de la primarii democraţi, dar la fel de adevărat este că el personal nu a făcut nimic pentru a şi le apropria, ci democraţii înşişi au împins electoratul către această idee prin repetatele tentative de blocare. În definitiv, nimeni nu-şi blochează propriul proiect nu? Dacă încearcă să-l blocheze, înseamnă că nu e al lor, deci Sorin Oprescu este cel mai tare.

În momentul de faţă, Oprescu nu mai are rival la Primărie, iar dacă democraţii vor şi desfiinţa sectoarele, puterea lui va creşte şi mai mult şi este posibil să devină cel mai redutabil candidat la preşedinţie. Strategic vorbind, în momentul de faţă interesul democraţilor ar trebui să fie să păstreze în continuare sectoarele pentru a-şi conserva cele două sectoare existente (mă rog, trei, dacă îl trecem la democraţi şi pe Onţanu), ceea ce îi va umple din nou de ridicol după faza cu referendumul.

3 Comments

  1. Ctitori de neam si tara– – PoliTichii de margaritar…

    Observatiile sunt judicioase, Oprescu a devenit, oarecum absurd, principalul pol de opozitie….

  2. Si tu vrei sa spui ca trei sectoare din sase inseamna un scor prost? 😉 :blink: :/

  3. Dacă îmi aduc aminte bine, la alegerile precedente Poteraş a candidat „independent”, pe nimic din afişajul său electoral nefigurând PD 😉 Probabil că la fel vor face şi acum, peste tot. E de urmărit cu ce succes.

Comments are closed