Mă îndoiesc că Traian Băsescu chiar are de gând să ignore pentru a treia oară o majoritate parlamentară în cazul în care USL chiar depăşeşte 50% şi, la modul cum evoluează PD, sunt şanse să depăşească chiar 60%, nu doar 50. Este mai degrabă un semnal de încurajare trimis oamenilor proprii dar şi o continuare a strategiei de subminare a alianţei USL, mai ales că a căpătat un aliat nesperat în Dinu Patriciu, şi el decis să lupte prin toate mijloacele împotriva construcţiei lui Antonescu şi Ponta.
Teza că el numeşte pe cine doreşte în funcţia de premier este reiterată de fiecare dată când are ocazia, deci nu este ceva nou, de aceea nici nu a mai stârnit atâta interes. Nu ştiu cât efect mai poate avea asupra democraţilor care, pe măsură ce ieşirea din criză se amână, îşi văd ruinate speranţele de revenire şi simt din ce în ce mai acut antipatia populaţiei.
Asupra USL, afirmaţia nu poate stârni decât zâmbete ironice. Îmi pare chiar că USL începe să existe şi în afara lui Traian Băsescu fiindcă în ciuda provocărilor constante ale lui Traian Băsescu, replicile nu au mai fost pe măsură, ceea ce este în mod evident o strategie inteligentă, ignorarea fiind o lovitură mult mai serioasă decât orice răspuns.
Ceea ce nu am înţeles la Traian Băsescu este flegma scuipată pe Călin Popescu Tăriceanu. Fostul premier este în mod evident în relaţii reci cu Crin Antonescu şi ar putea fi liderul unei disidenţe favorabile democraţilor, mai ales că s-a exprimat în acest sens nu o dată. Oricum, în cazul abandonării USL în favoarea PD liberalii şi-ar pierde complet credibilitatea, mai ales că în momentul de faţă nu se întrevede nici un eventual câştig politic dintr-o astfel de acţiune.
Faţă de 2008, majoritatea USL va fi mult mai mare decât ce ar putea strânge PD şi „domnu’ Dan”, astfel că dezertările nu-şi mai au rostul. Sunt convins că USL nu va mai repeta greşelile „proiectului Johannis”. Cred că acum Traian Băsescu testează limitele alianţei. După ce i-a pus să se înscrie la tribunal, (în 2008 a refuzat proiectul Johannis afirmând că e o alianţă conjuncturală), acum nu mai agreează nici o alianţă oficializată înainte de alegeri. Trebuie să fii o lichea patetică ca Cristi Preda să „traduci” afirmaţiile lui Traian Băsescu drept o invitaţie la revizuirea Constituţiei. Sunt curios cum se simte europarlamentarul când se uită dimineaţa în oglindă. Probabil că are bila şi stomacul exagerat de sănătos.
Apropo de lichele, devine din ce mai amuzantă deriva „intelectualilor” lui Băsescu, de la Tismăneanu la Pleşu, unii afundându-se şi mai tare în rahat, alţii zbătându-se să iasă… Comportându-se aşa, Traian Băsescu îşi adânceşte izolarea, trecând de la a fi un personaj infrecventabil, un personaj ignorabil, cu care nu mai are rost nici o discuţie.
