Este foarte interesant cum imediat ce Opoziţia face ceva, trompetele portocalii sar imediat cu placa „oh, dar, vai, ce imaturi”, conform noului ordin de zi pe unitate. Nu-i bai, că şi dincolo placa a făcut de mult şanţ de la atâta „tiranul” şi „dictatorul”. Este demersul de suspendare o prostie, cum par să decreteze în cor trompetele portocalii?
Aşa cum spun şi alţii, nu suspendarea efectivă îmi pare ţinta finală. Oricât de imaturi ar fi Ponta şi Antonescu, mă îndoiesc că şi-au pierdut complet „uzul raţiunii”. În plus, să nu uităm că acolo mai sunt şi alţii mai bătrâni şi mai versaţi. Două par a fi motivele care să fi precipitat lucrurile, astfel încât acţiunea de suspendare a ajuns simultană cu cea de „pedepsire” a lui Mircea Geoană.
În primul rând, este vizibilă de ceva vreme o distanţare – cel puţin în plan imagologic – a lui Traian Băsescu de PD. Este dificil de estimat dacă el are în vedere un nou construct politic sau pur şi simplu o tactică de „damage control”. Or, dacă Traian Băsescu se desparte de PD şi încurajează o nouă mişcare politică, PD este „mort” şi Opoziţia primeşte o lovitură dură, nemaiavând un adversar uşor.
Al doilea motiv este scandalul de la Cluj, care poate lovi în Emil Boc astfel încât să apară varianta înlocuirii acestuia. Nu cred că Traian Băsescu a orchestrat acest scandal sau l-ar fi „comandat”, dar cert este că pentru un om care „ştia de şase luni” Emil Boc s-a comportat lamentabil şi nu exclud posibilitatea ca preşedintele să fi omis să-l informeze.
Acum este un moment mai oportun ca niciodată ca PD sau Traian Băsescu să schimbe premierul. Grecia, Italia, Spania au făcut-o, iar la noi există tot felul de indicii în acest sens. Un premier tehnocrat are toate şansele să schimbe perspectiva asupra lui Traian Băsescu şi a unei eventuale noi formaţiuni politice girate de acesta. Dincolo de scandalul de la Cluj, Emil Boc se mai poate încă retrage onorabil, invocând „presiunea pieţelor”. Traian Băsescu şi PD ar beneficia acum de un respiro şi un avantaj cert în perspectiva alegerilor de anul viitor. Sigur, ar fi dificil să se treacă un nou Guvern prin Parlament, dar nu imposibil.
Pentru Opoziţie, Emil Boc este adversarul ideal, de aceea trebuie să facă totul pentru a-l menţine în funcţie. Dacă scandalul de la Cluj evoluează în sensul implicării premierului, nu este foarte greu să se insinueze că „este mâna lui Băsescu” şi să-l transforme pe acesta în „victimă” a dictatorului. Dar acesta ar fi un efect pe termen scurt, care s-ar pierde imediat ce ar fi instalat un nou guvern. Emil Boc nu mai are nici un pic de susţinere populară, în vreme ce un guvern de tehnocraţi ar fi pe placul electoratului care ar putea să revină la sentimente mai bune faţă de Traian Băsescu. O perioadă, criticile la adresa guvernului ar trebui să înceteze cu totul fiindcă ar fi ridicole. În plus, nu este exclus ca dintr-un astfel de guvern să facă parte personalităţi din PSD sau PNL.
Pe termen lung, un PD revenit spre 30% creează probleme serioase USL, care pot duce până la desfiinţarea acesteia şi încheierea carierelor lui Antonescu şi Ponta, deşi asupra acestuia din urmă am unele rezerve, neexistând vreo variantă de înlocuire. În schimb, la PNL există o grupare opusă lui Crin Antonescu ce poate prelua conducerea şi duce partidul la guvernare alături de PD.
