Acum că au apărut deja primele sondaje care măsoară ecoul întâmplărilor din această iarnă putem trage o concluzie asupra efectelor lor asupra scenei politice şi câteva previziuni cu privire la evoluţia în perspectiva alegerilor locale şi parlamentare.
Cine-a pierdut şi cine-a câştigat
Câştigătorul detaşat este Victor Ponta. A reuşit să se distanţeze de Crin Antonescu al cărui „copilot” părea să fie şi să capete o identitate proprie. Nu exclud să fi schimbat echipa de consilieri sau să fi început să primească sfaturi mai bune, cert este că a evoluat interesant. Pentru el un punct important este că a scăpat de atacurile propagandei PD, al cărui client a devenit mai nou Crin Antonescu.
Marele perdant este, desigur, Crin Antonescu. Pripit, rămas blocat într-o paradigmă depăşită, este subiectul unei campanii de tip „picătura chinezească” foarte agresivă din partea propagandei PD. Pe de-o parte, această campanie îi face bine, fiindcă îl validează ca adversar. Pe de altă parte, campania are ca miză electoratul nehotărât, validându-le ideea că „nici ăialalţi nu sunt mai buni”. Tactica pare să dea rezultate, de luni bune scorul partidelor nefiind schimbat în totalul populaţiei. Însă, ceva s-a schimbat şi consider că este o greşeală. Până acum, cei doi lideri ai opoziţiei erau trataţi „la pachet” – unul „imatur”, „copilot dar niciodată pilot” – celălalt „puturos”. De la schimbarea guvernului, Ponta este menajat ceea ce poate duce la atenuarea percepţiei negative asupra USL în ansamblu prin valorizarea pozitivă a lui Ponta care – culmea – a venit şi cu un „program în 15 puncte”, din care „7 sunt incluse în programul de guvernare”, după cum a declarat chiar preşedintele Băsescu. Coroborat cu atacurile venite din zona Antena3, Ponta poate să devină atractiv ca alternativă, atenuând din impresia negativă.
PD
Partid oportunist, PD se pregăteşte să arunce peste bord numele şi culorile, după ce şi-a debarcat „preşedintele”. Faptul că proiectul „Mişcarea Populară” a revenit în forţă arată că simpla schimbare a premierului nu este suficientă să treacă partidul peste graniţa celor 20% sub care pare cantonat. Oricum, guvernul Ungureanu este mai degrabă un guvern „de tranziţie”. El se poate eroda foarte repede după alegerile locale când o parte din aleşii PD vor candida şi unii dintre ei vor şi câştiga şi vor trebui să demisioneze, astfel că dacă Opoziţia nu renunţă la greva parlamentară, activitatea va fi complet blocată. Iar pentru PD sacrificarea şi a Robertei după ce l-a sacrificat pe Boc, la care se vor adăuga şi alte cedări în faţa opoziţiei, va avea un efect negativ. Cu un Parlament blocat, cu o opoziţie care presează şi cu un sprijin popular inexistent, regimul Băsescu se va afla într-o fundătură din care nu va ieşi decât cu pierderi însemnate.
Evident că Mişcarea Populară nu va păcăli pe nimeni. Organizaţiile cu care se vor alia pur şi simplu nu există şi nici nu pot aduce ceva în plus PD, neavând nici putere financiară, nici logistică. Asocierea cu UNPR, declarat de stânga va aduce în ridicol ideea de „unificare a dreptei” împotriva „stângii” (apropo de asta, este realmente înduioşător cum Sever Voinescu foloseşte de fiecare dată termenul „socialist” când vorbeşte despre USL).
Pentru PD, principala ameninţare rămâne în continuare internă şi anume fidelitatea oamenilor proprii din diverse funcţii. Democraţii au reuşit un nivel de penetrare a administraţiei care a depăşit cu mult ce se întâmpla în vremea lui Adrian Năstase. Aceştia produc resurse pentru partid, dar este de discutat loialitatea lor când se va apropia momentul-cheie. Deocamdată nu se înregistrează dezertări majore.
USL
USL pare să-şi fi consolidat un electorat propriu. Faptul că discursul s-a diversificat este un început pozitiv. USL rămâne însă vulnerabilă prin o serie de lideri. Pe de-o parte, îl avem pe Crin Antonescu, despre care am vorbit mai sus. Pe de altă parte, în PSD mai există Ion Iliescu şi Adrian Năstase, chiar dacă unul este mult prea bătrân pentru a mai fi altceva decât „preşedinte onorific” şi chibiţ politic, iar cel de-al doilea, dondamnat cu executare nu mai poate juca vreun rol. Dacă PSD nu poate face nimic împotriva lui Ion Iliescu, Tatăl lor – şi, într-un anume fel, este chiar de admirat că şi-l asumă, în ciuda presiunii mediatice şi politice – Adrian Năstase ar putea face un pas în spate pentru a-şi salva partidul.
Un al doilea tip de vulnerabilitate pentru USL îl reprezintă continuitatea pe termen mediu a proiectului. Încă nu este foarte clar cum va evolua acesta după ce scopul imediat va fi atins. Aici problema este Crin Antonescu, un candidat la preşedinţie cu un profil inadecvat. După 9-10 ani cu Traian Băsescu, aşteptările generale sunt un pic diferite decât o clonă a acestuia. Cum sunt toate şansele ca USL să câştige alegerile, Crin Antonescu nu are cum să fie înlăturat de la conducerea PNL şi dacă PD va aveni cu MRU va avea multe emoţii. Este posibil să câştige, este posibil să nu.
Traian Băsescu
Traian Băsescu îşi caută o modalitate onorabilă de ieşire din scenă. Şi-a desemnat un înlocuitor, tot lansează semnale că este dispus să renunţe la mandat pentru schimbarea Constituţiei (desigur, ca să nu fie dat jos de USLpopor). Înclin să cred că USL va accepta oferta şi în 2013 vom avea alegeri prezidenţiale. Suspendarea şi apoi referendumul sunt o procedură îndelungată şi greoaie. Aşa, USL va avea o majoritate parlamentară care îi va permite să impună termenii modificării Constituţiei, neavând nici un motiv să nu accepte. Ar fi o formă elegantă pentru ambele părţi.
