După-amiaza aceasta am avut, împreună cu Virginia Mircea, redactor-şef la Cadran politic, o discuţie de peste două ore cu Emil Constantinescu, pe care o veţi putea citi săptămâna viitoare în numărul pe decembrie al revistei. Am descoperit o personalitate surprinzătoare, inteligentă şi mi-am schimbat complet părerea pe care o aveam despre el. Până acum preluasem cam pe nemestecate imaginea sa din mass-media, fără a acorda atenţie şi punctului său de vedere.
Modul în care pune el problema schimbă oarecum optica asupra a ceea ce a însemnat mandatul CDR şi cred că acesteia va trebui să i se recunoască faptul că a mers cu reformele atât de departe încât schimbarea din 2000 nu a însemnat şi deturnarea României de pe drumul dezvoltării. De asemenea, în acea perioadă s-a pus bazele curăţirii sistemului bancar, aflat în moarte clinică (asta apropo de performanţele lui Isărescu…), iar România a avut preşedenţia tutor organismelor regionale – OSCE, Organizaţia Mării Negre, Conferinţa NATO-Ţările partenere, Pactul de stabilitate şi nu am avut nici o iniţiativă de politică externă respinsă. Un alt aspect relevat de Emil Constantinescu este că, deşi situaţia economică a fost foarte dificilă în acea perioadă (inflaţia era la un moment dat de 120%), nu au existat contestaţii populare majore.
În urmă cu ceva vreme avansam ipoteza că el ar putea fi candidatul PNL la preşedenţie. Destul de nuanţat, Constantinescu a confirmat că intenţionează să candideze pentru un nou mandat. Restul în Cadran politic.
O fi el o personalitate surprinzatoare si inteligenta (nu mi-a trecut niciodata prin cap sa-i contest meritele personale) dar in politica a fost de cârpă … la noi politica se face cu ciomagul, cu mici şi bere (mda, si eventual niste borduri pe ici, pe colo) iar Emil doesn’t fit the profile!