Fâsâirea unui „mare proiect politic”

În urmă cu ceva vreme scriam că cea mai bună variantă de salvare a PD ar fi demisia preşedintelui şi cuplarea alegerilor parlamentare cu cele prezidenţiale, unde Mihai Răzvan Ungureanu ar fi putut juca un rol de locomotivă. Această variantă pare din ce în ce mai improbabilă. Traian Băsescu exersează rolul de preşedinte-ghiocel, Mihai Răzvan Ungureanu nu are chef de politică serioasă, iar PD nu mai simte nevoia să fie salvat.

MRU se dovedeşte încă un talent care moare speranţă şi este posibil ca până la alegerile parlamentare, personajul să fi fost deja uitat. Am văzut că unii fani se iluzionează că acesta „joacă pe termen lung”, însă omul nu înţelege pur şi simplu ce se aşteapta de la el sau nu este dispus să-şi asume acele aşteptări. Un ONG era ultimul lucru la care s-ar fi gândit cineva. Se pare că eforturile pentru „unificarea dreptei” au ca rezultat din ce în ce mai multe organizaţii – sunt vreo 3 ONG, 2 mişcări şi câteva partide, toate vehiculând aceleaşi două nume, Monica Macovei şi Cristian Preda, din ce în ce mai decrepite, drept lideri ai reformei.

MRU are în continuare un suport electoral peste PD şi peste preşedintele Traian Băsescu, pe care însă, din postura de oengist nu-l poate fructifica. Fără asumarea unei acţiuni politice concrete va ajunge curând la capitolul etc. PD nu-l doreşte, iar un proiect politic sub tutela lui Traian Băsescu este condamnat din start la eşec, mai ales dacă ONG său se dovedeşte barcă de salvare pentru tabăra perdanţilor din PD (Elena Udrea, Emil Boc, Roberta Anastase etc.). Chiar dacă ONG lui MRU trece la nivelul următor şi devine mişcare politică, va fi dificil pentru el să se distanţeze de Traian Băsescu ŞI să fie şi barcă de salvare pentru eventualii eliminaţi din PD.

Momentan, în PD pare să fi câştigat teren tabăra care susţine o oarecare distanţă faţă de Traian Băsescu. Din păcate, este prea puţin şi prea târziu. Vasile Blaga ar fi avut un rost dacă ar fi ajuns preşedinte la precendentul Congres. Acum poate fi util pe plan intern, în ideea asigurăriii unei coeziuni şi a unei mobilizări a activiştilor partidului în alegerile parlamentare. Problema este că ceea poate spera este mobilizarea electoratului hard-core al partidului, dar în condiţiile unui vot uninominal FPTP scorul nu mai depăşeşte 10%.

PD surprinde negativ prin amploarea imploziei. Aşa cum guvernarea Băsescu s-a prăbuşit subit la primele proteste anemice, surprinde şi implozia PD într-un moment în care lucrurile nu sunt încă lămurite clar. OK, i-au mai rămas doar două Consilii Judeţene şi cam tot atâtea reşedinţe de judeţ, dar pe vot politic, PD are peste 20% şi dacă CC nu acceptă votul FPTP poate spera la un scor similar şi la toamnă.  Aşa, lucrurile par a se deteriora foarte mult, existând şi varianta ca voturile să fie împărţite între 2 entităţi, ambele tributare aceluiaşi lider politic epuizat.