Ţigara de după

Înfrânt. Aşa mi s-a părut în seara asta Traian Băsescu. Un om care ştie că a pierdut bătălia, dar luptă până la capăt „pentru apărarea instituţiei prezidenţiale”. Dacă la precedenta suspendare accentul a fost pus pe persoana sa, acum s-a referit permanent la instituţia prezidenţială pe care are „datoria” să o apere. Sigur, nu s-a putut abţine să nu aplice câteva lovituri, dar parcă au fost mai degrabă în glumă, pentru plăcerea galeriei. Cred că am intuit corect că această campanie electorală va viza imaginea cu care Traian Băsescu vrea să intre în istorie şi nu cu cea cu care să se întoarcă la Cotroceni (unde nici nu ar mai avea ce să facă). Semnificative mi se par două momente. Toată propaganda portocalie aştepta cu sufletul la gură declaraţia lui Barrosso de la 17:30 care să dea cu USL de pământ. Declaraţia nu a mai avut loc, fără nici o explicaţie în presa românească, şi nici în presa străină nu am găsit nimic (sau poate nu am ştiut eu unde să caut). Al doilea moment, după ce ieri, Monica Macovei făcea isterică turul televiziunilor, astăzi a dispărut complet din peisaj, tabăra prezidenţială trimiţând „la înaintare” figuri moderate ca Raluca Turcan sau Paleologu. Mă aştept ca atacurile din presa străină să se liniştească iar propaganda portocalie să-şi mai domolească tonul. După două mandate mediocre şi fără nici o realizare, Traian Băsescu are şansa unui final de carieră decent. Nu cred că o va rata. Vânt bun din pupă.