De ce era Curtea confuză

Curtea se întâlneşte să dezbată rezultatul referendumului. Nu poate ajunge la o concluzie, drept pentru care cere Guvernului listele electorale actualizate şi îi dă termen 40 de zile. Guvernul constată că listele nu fuseseră actualizate conform legii, deci începe o procedură (cam haotică) de actualizare. Până aici, lucrurile sunt relativ clare şi logice. Dacă Curtea ar fi cerut doar listele electorale, nu avea nevoie de 40 de zile, ci de maxim două, mai ales că Parchetul le „arestase” deja. În plus, nu trebuia să le ceară de la Guvern, ci de la BEC sau AEP. Iese însă Traian Băsescu şi spune că trebuiau folosite listele în baza legii pentru alegerea preşedintelui (de ce? e un referendum, care are legislaţie proprie). Imediat, apar nişte erate ale deciziei Curţii Constituţionale exact în spiritul tezelor prezidenţiale. Care erată a fost decisă de cinci judecători, nu de plenul Curţii, ceea ce o face practic ilegală şi nu ar fi trebuit publicată în Monitorul Oficial. Pe lângă asta, pe nisipul de la mare, doamnul Zegrean scrie, nu te iubesc, cum suna maneaua, ci o scrisorică la toate comitetele şi comiţiile conform cărora este supus la presiuni. Şi USL şi-o ia din nou peste bot. Curat constituţional, da’ umflaţi-i. Şi uite aşa, lucrurile nu mai sunt deloc confuze, ci foarte clare.